Încă un an #5 || 2020

 Anul 2020 în retrospectivă

Postarea conține linkuri afiliate. Citește mai multe aici.

La finalul anului 2019, în articolul pe care îl scriam despre ce a însemnat anul respectiv pentru mine, am notat și câteva cuvinte despre anul 2020 și nu pot să nu le pun și aici: sunt conștient că 2020 va fi un an și mai dificil, dar, în același timp, și mult mai binecuvântat. 2020 va fi un an al schimbărilor și va fi relativ haotic pentru mine. Nu știu ce-mi rezervă viitorul, dar abia aștept să îl trăiesc. Ei bine, cred că am făcut o presupunere destul de bună. 

Acum, la final de 2020 și început de 2021, am multe lucruri de spus despre anul care s-a încheiat. De obicei scriu acest articol înainte de revelion, dar anul acesta, perioada sărbătorilor a fost destul de aglomerată. În plus, imediat după Crăciun, am șters toate aplicațiile de social media din telefon și am vrut pur și simplu să trăiesc momentul fără a-mi verifica constant telefonul. A fost super. Așa că îl scriu acum, la 4 zile după ce 2021 a început. Nu am apucat nici să privesc cu adevărat în urmă, să reflectez la ce a însemnat pentru mine toată nebunia asta de an, dar sper că acest articol va reuși să cuprindă în mare gândurile mele despre 2020, anul ciumei. 

Blogul, din păcate, a fost destul de ignorat anul acesta. Nu am scris prea multe pe el, doar o mână de recenzii pentru câteva cărți care chiar mi-au plăcut. În schimb, am cochetat și cu un stil de scriere oarecum diferit, nu neapărat articole legate de cărți. Am vorbit undeva în mai despre motivele pentru care eram mulțumitor pentru carantină, iar prin septembrie am așezat pe „hârtie” câteva gânduri despre cunoaștere, articol care, în mintea mea, a dat startul unei serii de articole pe care nu am mai continuat-o încă. Poate anul 2021 vine cu mai mult spor pentru scris și creație, cine știe.

În materie de cărți, trebuie să recunosc că sunt mândru de mine. Deși mă așteptam la un an aglomerat, pandemia a pus totul pe pauză și am reușit să citesc mult mai mult decât mă așteptam. Am ajuns la un număr de 57 de cărți. Din nou, un record personal. În carantină am profitat de cărțile în format ebook de pe Scribd și am citit ceva benzi desenate, dar și noutăți de care nu aveam cum să fac rost în format fizic. Am citit cărți atât de diverse anul acesta și nu am dat înapoi de la a încerca lucruri noi. Acum, după ce mi-am bătut oleacă capul să văd cum le așez, m-am hotărât asupra unui top 10, cu cărți de ficțiune și non-ficțiune amestecate. Stilurile sunt prea diferite oricum, de la clasici la biografii, de la literatură creștină la YA, de la light fantasy la ficțiune generală. Dar le-am așezat în ordinea impactului pe care le-au avut asupra mea. Fiecare e specială în felul ei și, în anul acesta, m-au învățat ceva.

1. The Insanity of God - Nik Ripken

The Insanity of God a fost cartea care m-a distrus emoțional anul acesta. Cartea prezintă povestea unei familii de misionari americani, de la întoarcerea lor la credință până în prezent. Te duce în locuri uitate de lume, într-o Somalie devastată de război și foamete și ură și te pune față în față cu un adevăr crud, palpabil. Te poartă prin poveștile (adevărate) a sute și mii de creștini prigoniți în întreaga lume, îți rupe inima în bucățele și te face să te întrebi cum apreciezi tu libertatea și cum profiți de ea. Am vorbit mai pe larg despre carte aici. 

2. Umbra Celui Atotputernic - Ellisabeth Elliot

Umbra Celui Atotputernic este biografia lui Jim Elliot, scrisă de soția sa după moartea tragică a acestuia. Ellisabeth adună jurnale, scrisori, amintiri și poveștile rudelor și ale prietenilor lui Jim într-o carte emoționantă și plină de inspirație. Până în prezent, Jim Elliot este cel mai pasionat om despre care am citit vreodată. M-a uimit încă de la început stilul acestui tânăr de a-și trăi viața, dedicarea sa, pasiunea și focul care au alimentat tot ceea ce el făcea. Mi-a plăcut enorm să citesc despre viața sa, așa scurtă cum a fost, și despre moștenirea pe care a lăsat-o în urmă.

"Nu este nesăbuit cel care renunță la ceea ce nu poate păstra, pentru a câștiga ceea ce nu are cum să piardă."

3. Baraca - Wm. Paul Young

Baraca este o carte care se află undeva la limita dintre ficțiune și realitate. Ea spune povestea adevărată, dacă este să îl crezi pe autor, a unui bărbat devastat de răpirea și uciderea fiicei sale. Ulterior, primește un bilet prin care e invitat la locul crimei, o baracă în inima pădurii, de către Papa - apelativul pentru Dumnezeu folosit de soția sa. Adevărată sau nu, povestea este una extraordinară și, sincer, nu știu ce fel de imaginație ar fi trebuit să aibă autorul ca să scrie așa ceva. Acceptând invitația, Mackenzie merge la baracă, unde se întâlnește cu Dumnezeu, în toate cele trei forme ale sale. Iar timpul petrecut acolo îi transformă viața și, sincer, nu doar lui. Deși anumite lucruri sunt discutabile, în mare, cartea pune Trinitatea într-o lumină nouă, aproape, deși vag cunoscută. M-a făcut să înțeleg atât de diferit anumite aspecte și să mă raportez complet diferit la Dumnezeu.

4. Căutându-l pe Allah, L-am găsit pe Isus - Nabeel Qureshi

Am citit povestea lui Nabeel spre sfârșitul anului și, deși știam anumite lucruri despre islam și am mai citit anul acesta cărți care au loc în contexte asemănătoare (cum ar fi Două surori), am rămas uimit de tot ce înseamnă a-ți trăi viața ca musulman dedicat, în special într-un mediu occidental, ca imigrant. Călătoria lui Nabeel este una surprinzătoare, în care luptele la nivel spiritual sunt la ordinea zilei și întrebările existențiale se servesc la micul dejun. Mi-a plăcut enorm modul în care Nabeel și-a spus povestea, într-un stil oarecum umoristic, deși subiectul nu ar putea fi catalogat ca amuzant. Am rămas cu un gust dulce-amărui după lectura asta, dorindu-mi să pot face mai multe.

5. Toate acele locuri minunate - Jennifer Niven

Mă mir (doar puțin) că o carte pentru adolescenți a ajuns atât de sus în top. Dar am câteva motive întemeiate pentru asta. Deși îmi luasem spoiler acum vreo doi ani despre finalul romanului, am hotărât totuși să o citesc. Mi-a plăcut atât de mult încât, după ce am citit-o de la biblioteca liceului, mi-am cumpărat-o și eu. Jennifer Niven reușește să portretizeze atât de bine bolile mintale și cum e să te lupți cu depresia, cu gândurile care te copleșesc și cu gândurile sinucigașe. Întreaga carte e o luptă continuă pentru cele două personaje principale, fiind creată o poveste realistă despre cum e să nu îți poți stăpâni mintea. Cei doi nu doar zboară prin viață și dintr-odată totul e roz, ci fiecare zi e o nouă provocare. Nu am întâlnit niciodată pe cineva care să scrie atât de bine despre chestiile astea. Pentru cei care ați trecut prin așa ceva, cartea asta vă va ajuta să înțelegeți că nu sunteți singurii. Pentru cei care habar nu aveți cu ce se mănâncă, cartea asta vă va ajuta să îi înțelegeți pe cei care se luptă singuri.

6. Pe această temelie - Lynn Austin

Pe această temelie este finalul trilogiei Cronicilor întoarcerii din exil, o serie care repovestește episoade din istoria evreilor, episoade găsite în Vechiul Testament, și a întoarcerii lor din robie. Deși nu a depășit primul volum din serie și l-a depășit cu doar puțin pe al doilea, citit tot anul acesta, mi-a plăcut enorm. Lynn Austin reușește să preia niște personaje de hârtie de pe paginile Bibliei și să le umanizeze. Te face să le iubești, să înțelegi de ce au acționat în modul în care au acționat, să simți împreună cu ele. În plus, creează o imagine atât de vividă a comunităților de evrei de la acea vreme, ce însemna să trăiești în exil și cum era dura realitate a Ierusalimului distrus. De asemenea, personajele secundare, biblice sau inventate de autoare, au parte de o construcție absolut genială.

7. Podul de lut - Markus Zusak

În caz că nu știați deja, Markus Zusak este unul dintre autorii mei preferați (și o să revin asupra acestui aspect imediat). Așa că Podul de lut a aterizat pe lista mea de lecturi încă de când a apărut în limba engleză. Citind-o în primăvară împreună cu două prietene, a fost un carusel de emoții. Am plâns, am râs, m-am enervat, am căutat să înțeleg înțelesul ascuns al cuvintelor așezate cu grijă pe pagină. Am citit interviuri cu autorul, am citit impresiile altor cititori, am recomandat-o tuturor. Și v-o recomand acum și vouă. Dacă vreți să fiți convinși, citiți recenzia pe care am scris-o acestei cărți. Una dintre cele mai personale recenzii ale mele. O găsiți aici.

8. Cercul de piatră - Diana Gabaldon

Deși e doar a doua parte din volumul 3, așa cum l-a gândit autoarea, cei de la Nemira au făcut o treabă destul de bună cu împărțeala și chiar am perceput cele două părți ca volume diferite. Așa cum scriam pe Goodreads în recenzia acestui volum, cred că mi-a plăcut acest volum aproape mai mult decât primul. Dacă la Călătoarea mă bucuram de misterul unei noi serii, aici deja eram familiarizat cu personajele și le iubeam, îmi doream ca ele să reușească în tot ceea ce făceau. Universul din Outlander o să fie totdeauna pentru mine un spațiu sigur de lectură, în care o să mă pot întoarce, știind că o să îmi placă.

9. Omul pictat - Peter V. Brett

Pe Omul pictat l-am descoperit datorită Ghandei și îi mulțumesc enorm că m-a introdus într-un univers genial! Lumea fantastică creată de Peter Brett e una meticulos gândită, în care oamenii și demonii sunt într-o luptă continuă, unii din dorința de a fi liberi, ceilalți de a ucide și stăpâni. Dincolo de luptele fizice, în mintea personajelor se nasc dorințe și bătălii pentru care nu sunt pregătiți, bătălii în care strategiile și armele de pe câmpul de luptă nu îi pot ajuta cu nimic. Sunt curios ce pregătește autorul în următoarele volume, ținând cont de toate indiciile pe care le-a lăsat în primul volum. Am scris o recenzie acestui roman aici.

10. Micuțele doamne & Good Wives - Louisa May Alcott

Am mai avut o încercare (nereușită, evident) de a citi Micuțele doamne acum vreo doi ani, dar mi se părea o carte prea de copii. Când am văzut ce distribuție are noul film și ediția asta frumoasă de la Corint, am zis că trebuie să o iau și să o citesc. Și am descoperit o carte genială. Deși e scrisă și publicată în 1868, cartea mi s-a părut extrem de actuală, cu personaje atât de ușor adaptabile secolului nostru. Fiecare dintre cele 4 fiice ale doctorului March are ceva speciale care te face să le iubești, pe fiecare altfel, pe fiecare la fel de mult. Urmată de volumul Good Wives, fără de care primul volum s-ar fi terminat îngrozitor de brusc, povestea ne poartă mai departe, când fetele sunt adulte și trăiesc în afara casei părintești. Mi-a plăcut enorm modul în care autoarea dă fiecărei fete un final diferit și iese din tipare, nefiindu-i frică să rupă relații pe care toți cititorii ar fi vrut să le păstreze sau să portretizeze o femeie casnică iubind ceea ce face.

Acestea au fost cele mai bune cărți din 2020 pentru mine, în câteva cuvinte. Îmi pare oarecum rău că nu am scris tuturor acestor cărți recenzii, poate pentru unele am să mai scriu. Poate. Până atunci, nu pot să nu mai menționez câteva titluri bune pe care le-am recitit anul acesta. La începutul anului, am terminat de recitit două serii preferate din copilărie, anume Cronicile din Narnia și Cronicile Ținuturilor din Apus, două serii absolut geniale, pe care o să le recitesc în viitor și cel mai probabil o să le citesc copiilor mei. Și Hoțul de cărți. Am recitit pentru a treia oară cartea asta și da, am terminat-o pe 1 ianuarie, dar mare parte din ea a fost citită în 2020. Cartea asta este, fără îndoială, cartea mea preferată. Numărul 1. În topul oricărei liste. Dacă nu ați citit-o, ăsta e semnul pe care îl așteptați: citiți-o!

Partea cinematografică nu a fost monitorizată mai deloc anul acesta, așa că nu reușesc să îmi amintesc momentan nimic din ce am văzut anul acesta care să îmi fi plăcut tare mult. Doar pe partea de seriale pot menționa un serial pe care l-am devorat și l-am iubit și abia aștept să revăd primul sezon înainte să apară al doilea în primăvară: The Chosen. Nu am cuvinte să exprim modul în care mi-a schimbat percepția asupra evenimentelor Noului Testament și asupra modului în care percep persoana lui Isus acum. Genial!

Și deși ar mai fi multe de spus despre anul 2020, cred că mă voi opri aici. M-am bucurat de anul acesta așa cum a fost el și abia aștept să văd ce îmi pregătește anul 2021, atât în materie de lecturi, cât și în rest. Închei prin poza de mai jos, care cuprinde cele mai apreciate 9 postări de pe bookstagram de anul acesta. Nu că ar fi fost ele tare multe, dar aprecierea voastră a fost deosebită. Mulțumesc!