A cunoaște

Trăim în secolul vitezei. Nu mai este o noutate pentru nimeni aspectul acesta. Și, pe lângă viteză, lumea este copleșită de o avalanșă de informații. Din toate direcțiile, de pe toate canalele, de la tot felul de oameni. Informații bune sau rele sau, mai degrabă, folositoare sau nefolositoare. Dar, fără îndoială, la dispoziția noastră se află o multitudine de informații care rămân, de cele mai multe ori, nefolosite. Ignorate.

Unde vreau să ajung cu asta? Nu știu de alții, dar în ultima vreme, am observat la mine ceva diferit. Îmbucurător. Pe zi ce trece, cu fiecare lucru nou învățat, foamea după cunoaștere crește. Cu fiecare carte citită, vreau să știu mai mult. Cu fiecare experiență trăită, vreau să simt mai multe și să experimentez mai multe.

Vreau să aflu lucruri noi sau să redescopăr aspecte pe care le-am uitat. Când am posibilitatea, să stau de vorbă cu oameni care știu mai multe despre mine, oameni pasionați, inteligenți, cu mintea deschisă. Să citesc cărți multe, diferite ca informație, fantastice, ficționale sau nu, biografii, dezvoltare personală. Orice îmi pică în mână și îmi stârnește într-o măsură cât de mică interesul. Să ascult TED Talks sau podcasturi pe orice temă care mi se pare de ajutor, să împrumut ideile bune ale altora și să fur secrete de la cei mai buni decât mine. Să devorez creațiile youtuberilor mei preferați sau să mă las inspirat de cuvintele sincere ale unui blogger într-un articol sau într-o descriere a unei poze pe Instagram.

Îmi doresc ca mintea mea, în timpul scurt care-i este dat la dispoziție, să acumuleze cât mai multe informații. Poate nu tot ce intră e bun, sunt conștient de asta. Dar nu vei reuși să faci o delimitare între bun și rău, folositor sau nu, decât dacă te străduiești să cunoști mai mult. Cunoscând, îți vei crea anumite principii și limite care te vor ajuta să filtrezi lucrurile care te ajută de cele care doar îți umplu mintea inutil.

Visez să aflu cât mai multe despre lumea care mă înconjoară, despre oamenii din jurul meu. Și nu mă refer doar la oamenii care mi-s prieteni sau la oamenii din orașul sau țara mea. Visez să descopăr lumea și să o privesc prin alți ochi. Să mă afund în alte culturi, complet diferite de cultura românească. Să îmi las mintea gâdilată de concepte noi și radical opuse tradițiilor românești. Să îmi las papilele gustative răsfățate de arome bogate, gustoase, deosebite. Să îmi las urechile mângâiate de muzică care te face să simți că plutești. Să-mi las inima să zboare și să experimenteze ce n-a mai experimentat.

În fiecare zi, în fiecare secundă, să mă las înconjurat de nou și de necunoscut. Să învăț, să ascult, să cunosc. Nu că vechiul nu e bun. Nostalgia își are avantajele ei. De asemenea, momentele de liniște, de meditare și de reflecție își au scopul lor și sunt prețuite. Dar trebuie să fie momente. Nu o stare continuă. Mai degrabă, cunoașterea și dorința de a ști mai multe decât știu acum ar trebui să fie constante și, de ce nu, să capete caracter ascendent, continuu. Până în clipa morții, să tot învăț și să mă las învățat. Asta îmi doresc de la viață.

„Când te oprești din învățat, începi să mori.” - Albert Einstein