Încă un an #4 || 2019

Favoritele anului 2019

 

Anul 2019 a fost, fără îndoială, cel mai fain an din viața mea. S-au întâmplat multe. Foarte multe. Atât lucruri bune, cât și mai puțin bune. Am avut atâtea posibilități și am profitat de majoritatea dintre ele și singurul meu regret e că nu am făcut mai multe, pentru că puteam face. Am cunoscut oameni deosebiți, oameni de care m-am apropiat extrem de mult și care-mi sunt dragi. Am cunoscut și oameni dificili, dar care m-au învățat anumite lecții. Am avut posibilitatea să călătoresc, să mă implic în activități care mai de care mai diverse, mi-am văzut creații publicate, am compus, am învățat, am râs, am plâns, mi-am creat legături cu oameni de peste tot din lumea asta. Și... deși a fost un an deosebit, nu îmi pare rău că e gata. 2019 a adus cu el destule provocări și sunt conștient că 2020 va fi un an și mai dificil, dar, în același timp, și mult mai binecuvântat. 2020 va fi un an al schimbărilor și va fi relativ haotic pentru mine. Nu știu ce-mi rezervă viitorul, dar abia aștept să îl trăiesc.

Iar călătoria mea în lumea cărților din anul acesta a fost și ea... interesantă. Privind în urmă, mi se pare că am citit foarte puțin, deși am citit 52 de cărți, un record personal. Totuși, când m-am pus să fac topul celor mai bune cărți din anul acesta, am rămas cu locuri goale în top. Cum gândesc eu topurile astea? Adaug doar cărți care mă marchează, care își lasă amprenta în vreun fel sau altul pe viața mea. Mai sunt cărțile care mi-au plăcut mult când le-am citit și au fost interesante și m-au ținut în priză, dar privind în urmă, realizez că nu m-au influențat în vreun fel, ci pur și simplu a fost un mijloc de divertisment la momentul portrivit. Și îmi plac cărțile de genul, mă relaxează, mă ajută să iau o pauză de la lume și griji și tot, dar nu-s cărți de căpătâi. Așadar, topul de anul acesta arată diferit. În primul rând, nu vor fi 10 cărți. Și, în al doilea rând, voi lista două topuri: ficțiune și non-ficțiune. Pentru că anul ăsta m-am îndrăgostit de cărțile de dezvoltare personală, (auto)biografii, memorii, etc, în special din sfera literaturii creștine. Acestea din urmă nu vor fi puse într-un top, pentru că fiecare m-a influențat diferit și la momentul respectiv a avut un impact deosebit asupra mea.

Cele mai bune cărți de non-ficțiune din 2019

Povestiți printre neamuri slava Lui – Ruben Dubei et al.

Cartea asta grupează mărturii ale misionarilor români. Ce este un misionar? O persoană care, din dorință sinceră, împărtășește credința sa (creștină) cu oameni din diferite colțuri ale lumii, unde oamenii au alte credințe. Ei bine, să citești experiențele oamenilor ăstora și să vezi prin ce au trecut ei și cum Domnul le-a dat biruință e uimitor. Dacă ați vedea cât de plin de însemnări e exemplarul meu! Majoritatea mărturiilor m-au uimit, m-au învățat câte ceva și mi-au deschis ochii într-un fel sau altul. Și, chiar dacă am zis că nu fac top, cartea asta are un loc deosebit în inima mea.

Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă – John Ortberg

Despre John Ortberg și cărțile lui am să vorbesc mai pe larg într-un alt articol, vacanța asta, dar pe listă am pus doar titlul acesta semnat de el pentru că, dintre toate citite, acesta m-a marcat cel mai mult. Și am citit-o într-o perioadă în care ceea ce John a așternut pe hârtie au fost cuvinte scrise pentru mine și sfaturile lui literalmente m-au ajutat să depășesc anumite chestii pe care nu ști cum aș fi putut altfel să le dau de capăt. 

Toți, întotdeauna & Dragostea acționează – Bob Goff

Eu nu-s împlinit dacă nu mă întâlnesc cu omul ăsta măcar o dată în viață. Cărțile lui (a se citi întâi Dragostea acționează și apoi Toți, întotdeauna) îmbină stilul autobiografic cu cel al dezvoltării personale. Printre multe experiențe și întâmplări fie amuzante, fie emoționante sau triste, reușește să adauge și câte o parte mai profundă, în care transmite diferite lecții pe care el le-a învățat de-a lungul vieții. Iar tema principală acelor două cărți este dragostea, ca nucleu al comunității, și modul în care noi ca oameni avem nevoie să trăim unii pentru alții și unii cu alții, în dragoste.

Top 5 cărți de ficțiune

5. Opere – George Bacovia

Bacovia e un geniu literar. Un pic depresiv, n-am să mint, dar genial omul. Poezia lui e diferită de tot ce găsești la noi. Nu-i nici veche, nici nouă, nici clasică, nici modernă, nici de nici un fel. Simbolistă, ar spune unii. Dar, totuși, e o poezie care iese din orice tipare. Și care îmi place la nebunie și pe care o recomand oricui. De asemenea, poezia lui Bacovia mi-a deschis pofta de poezie ca niciodată. Și nu doar de a citi și asculta poezie. Ci de a compune. Și, după ce am citit un întreg volum de opere de-ale sale, am scris și eu poezii o perioadă. Poate poate o să public câteva pe aici, la momentul potrivit. Dacă vreți totuși să aflați mai multe despre modul în care m-a influențat Bacovia, am scris aici mai multe.

4. Omulețul din perete – Marian Coman 

OK. La fel cum Bacovia mi-a deschis drumul în tainele poeziei, Marian Coman m-a (re)introdus în literatura română, fie ea contemporană, modernă sau clasică. Omulețul din perete este, sincer, o capodoperă. Un amalgam haotic de cuvinte care țes un tablou fantastic perfect în final. E o carte care nu face diferența între real și imaginar, o carte în care limitele dintre lumi sunt atât de subțiri încât poți vedea prin ele și, în același timp, să ai impresia că privești într-o oglindă. Iar scriitura lui Marian e atât de subtilă. Nu-i simplă și nici de suprafață și face cuvintele să alerge pe pagină într-un mod fluid, paginile derulându-se de la sine, la fel cum imaginile zugrăvite de autor se perindează atât de vivid în fața ochilor cititorilor. Așadar, faceți-vă un favor și citiți cartea asta în 2020. Mai multe detalii despre modul în care creierul meu a luat-o razna în timpul lecturii găsiți aci.

3. Regele șerpilor – Jeff Zentner

Literatura pentru publicul tânăr a dispărut aproape complet de pe rafturile mele anul acesta. Însă cele pe care le-am citit din acest gen, au fost cu adevărat bune. De exemplu, Regele șerpilor. Jeff Zentner a creat o lume atât de reală și de palpabilă, iar personajele care au ieșit din penița lui au fost atât de sincere, de umane și m-am regăsit în fiecare dintre ele într-un mod excepțional, cum nu s-a mai întâmplat. Fiecare fibră din mine a trăit la intensitate maximă orice episod din romanul ăsta. Am râs, m-am înecat în lacrimi, am fost șocat, literalmente, de anumite lucruri care s-au întâmplat, am sperat și am iubit și eu odată cu personajele, ca și cum eram în poveste, în personaje, în carte. Aici am spus doar idei principale, dar puteți intra aici să citiți mai multe.

2. Întoarceți-vă la Mine – Lynn Austin

Acesta este doar un prim volum al unei trilogii pe care vreau s-o citesc de minim trei ani, iar anul acesta am avut posibilitatea să o încep. Chiar acum citesc volumul 2, de fapt. Și nu știu cum o să fie restul seriei, dar primul volum m-a marcat într-un mod în care n-o să reușesc să exprim în cuvinte, așa că dați-m voie să fiu incoerent. Am devorat cartea asta în câteva zile și, deși am trecut prin ea relativ repede, am reușit să mă opresc și să absorb aproape toate detaliile și să notez părți favorite. Am avut timp să las cartea deoparte și să mă holbez în gol în timp ce mă întrebam ce fac cu viața mea. Am avut timp să tremur, literalmente, de emoție, când citeam ultimele pagini și dacă nu m-aș fi aflat într-un tren, Domnul știe cum aș fi reacționat la final. Am avut timp să mă opresc și să împărtășesc din tristețea și bucuria și disperarea mea și cu alți oameni care citiseră cartea înainte. Și totuși s-a terminat repede. Și o să-mi fie dor de personajele alea ca de niște prieteni dragi. Personajul principal s-a materializat în mintea mea ca un alter ego al meu, atât de mult am rezonat cu el, din toate punctele de vedere. Și știu că vor fi momente în care mă voi întoarce la cartea asta să văd ce am notat și să învăț din ea.

1. În Brooklyn crește un copac – Betty Smith

Niciodată nu m-aș fi crezut în stare să citesc 600 de pagini în două zile. Ei bine, Betty Smith mi-a arătat că mă pot înșela. Amarnic. În Brooklyn crește un copac e o carte despre viață. Având elemente autobiografice în ea, povestea devine cu atât mai credibilă și mai aproape de cititor. Chiar dacă nu se întâmplă cine știe ce evenimente ieșite din comun, m-a învățat că viața, indiferent de circumstanțe, merge înainte. Fie că știm s-o trăim sau nu, ea își continuă mersul. Iar dacă reușim să învățăm din timp să ne bucurăm de ea și să profităm la maxim de ceea ce ne este oferit, avem doar de câștigat. Situată într-un oraș atât de drag inimii mele, povestea prinde viață ușor ușor și se derulează pe parcursul câtorva decenii, fiind învăluită, pe rând, în diverse straturi: de inocență, de curiozitate, de descoperire, de înțelegere, de conștientizare. Și, cred că dintre toate cărțile citite în 2019, aceasta m-a marcat deosebit tocmai pentru că m-a învățat cele mai multe. Nu mi-a spus că viața e roz și unicorni, ci a conturat o imagine aievea a ceea ce înseamnă să trăiești. Mai pe larg, am vorbit în recenzia cărții.

Așadar, anul 2019 a fost cu siguranță diferit din punct de vedere literar. Am reușit să ies din zona mea de confort și să îmi încerc limitele, să mă provoc în a încerca genuri noi și în a renunța la literatura de duzină. Și mă bucur enorm de punctul în care mă aflu acum și de relația creată între mine și anumite genuri literare, deși sunt conștient că asta se va schimba de la an la an. 

Mai departe, m-am gândit să las mai jos și cele mai apreciate 9 poze livrești de pe #bookstagram, pentru că, deși nu au fost chiar așa multe anul ăsta, fiecare poză postată a reprezentat un efort și are în spate o poveste.

Aș putea să mai vorbesc mult și bine despre anul 2019, dar nu mi-ar ajunge un articol. Așa că aș vrea să închei cu câteva mulțumiri. Editurilor cu care am colaborat anul acesta: Nemira, Corint, Art, Scriptum, Hyperliteratura. Oamenilor din blogosfera de carte (și nu numai) și bookstagram care au creat o comunitate genială în care fiecare dintre noi să se dezvolte. Vouă, cititorii blogului, pentru că ați fost tot timpul acolo să citiți ce scriu și să îmi apreciați munca. Contează enorm să văd că ceea ce fac are un impact, cât de mic. Mulțumesc celor care mă susțin în toată treaba asta, fie ei oameni din on-line sau off-line. 

Pentru voi ce a însemnat 2019? Cum v-a schimbat, în materie de cărți sau în general? Ce ați reușit să învățați?