New York, cântece și educație

Recenzie de carte

„În Brooklyn crește un copac” - Betty Smith 

Titlu: În Brookyln crește un copac
Autor: Betty Smith
Apariție: 9 aprilie 2019 (18 august 1943, în original)
Nr. pagini: 600
Tip copertă: cartonată
Editura: Youngart, colecția Youngretro
Traducere: Alexandra Columban

Descriere:

În Brooklyn crește un copac este un bildungsroman cu influențe auto-biografice, construit în jurul personajului feminin Francie Nolan. Din clipa în care pășește în această lume, pentru a putea supraviețui în cartierul sărac Williamsburg din Brooklyn și problemelor din sânul familiei, amplificate de un tată alcoolic, Francie are nevoie de forță, precocitate, curaj, tărie de caracter și perseverență. Sensibilitatea eroinei și înclinațiile ei artistice o fac să fie cu atât mai receptivă și mai afectată de dramele pe care le trăiește (pierderea unuia dintre părinți, lipsa banilor, foamea, nedreptatea, discriminarea), dar și să trăiască bucuriile la intensitate maximă. Până la vârsta de șaptesprezece ani, Francie trece prin la fel de multe experiențe cât alții într-o viață, iar pe parcursul cărții asistăm fascinați la desăvârșirea personalității ei.

Romanul lui Betty Smith este povestea unor trăiri și experiențe deopotrivă individuale și universale.

Părerea mea:

Am ales cartea asta în Cărturești în Arad dintr-un impuls de moment. Intrasem cu gând să cumpăr altceva (Istoria albinelor), dar nu am găsit-o și am zis ca trebuie sa îmi cumpăr ceva neaparat. Culoarea de pe coperta m-a atras, arată super și îmi place mult. Apoi Brooklyn, un loc în care îmi doresc să ajung de mult timp. Și după ce am citit și descrierea, m-am convins. Iar spre deosebire de majoritatea cărților pe care mi le cumpăr de obicei, aceasta nu a așteptat pe raft câteva luni (sau câțiva ani) până să mă apuc de ea, ci am început să o citesc la câteva zile după. Având la dispoziție un drum de Arad-Suceava de vreo 12 ore, am devorat mare parte din roman pe drum și încă de la primele capitole m-am îndragostit. 

„Oamenii cred că fericirea e un lucru îndepărtat”, își spuse Francie, „ceva complicat și greu de atins. Și totuși fericirea e făcută din lucruri mărunte; dintr-un adăpost pe timp de ploaie, dintr-o cană de cafea tare și fierbinte când ești abătut; ...; o carte pe care s-o citești când ești singur, să fii cu cineva pe care-l iubești. Din asta e făcută fericirea.”

M-am îndrăgostit de stilul lui Betty Smith și de sinceritatea romanului. De modul in care a transpus trăirile ei in viața lui Francie. Am observat și mi-a plăcut enorm modul in care personajul principal a prins viață prin amintirile autoarei și, de asemenea, prin puterea ficțiunii. Cum a luat viață un suflet de hârtie cu sânge de cerneală și amintiri din cuvinte. Odată ce am deschis cartea și am început lectura, am fost atras in viața personajului și, deși sunt băiat, m-am regăsit in mare parte din ceea ce ea a trecut prin. Am râs alături de ea, am sperat, am plâns, m-am ascuns, am fugit, am înfruntat viața și m-am luptat pentru dorințele ei cot la cot cu ea. Și poate nu e un personaj in care toată lumea sa se regăsească, dar pentru mine, Francie va rămâne întotdeauna un personaj de suflet. Iar cuvintele autoarei nu fac altceva decât să creeze un cadru ca de film pentru cititor. Atât de bine a mânuit cuvintele încât aveam constant în fața ochilor o priveliște atâta de frumoasă, de palpabilă. Cum spuneam, cartea asta a fost o gură de aer proaspăt de la multitudinea de literatură pentru adolescenți sau fantasy. Prin stil, personaje, fir narativ, fiecare detaliu în parte a fost diferit de ceea ce e popular acum și a fost exact ce aveam nevoie..

„Asta înseamnă să afli adevărul. Este un lucru bun să afli singur adevărul. Să crezi cu toată inima la început, după care să nu mai crezi, și ăsta e un lucru bun. Întărește sentimentele și le ajută să crească. Când viața și oamenii dezamăgesc o femeie, ea va fi deja obișnuită cu dezamăgirile, așa că n-o s-o lovească atât de tare. În învățăturile tale către copilul ăsta să nu uiți că și suferința e un lucru bun. Îmbogățește caracterul omului.”

De ceva timp simțeam nevoia să citesc ficțiune generală, o carte în care să citesc despre lucruri posibile, palpabile. Iar “În Brooklyn crește un copac” mi-a oferit fix ce aveam nevoie. Mai mult decât atât, m-a dus și un pic înapoi în timp, înainte de începerea primului război mondial, într-un context istoric destul de interesant și în care personajul a avut spațiu de desfășurare. De asemenea, povestea are loc în cea mai mare parte a ei în Brooklyn, iar fragmentele care nu au loc acolo se desfășoară tot în New York, ceea ce pentru mine a fost mai mult decât super. New York-ul este unul dintre locurile din lumea asta pe care vreau să le văd neapărat și, după ce am terminat romanul, m-am (re)îndrăgostit de orașul ăsta și tot mai mult vreau să îl vizitez și, poate, cine știe, să și locuiesc acolo o perioadă. 

„Erau oameni ai străzii, erau flămânzi și nu aveau talent la cântat. Tot ce aveau pe lume era îndrăzneala de a intra în curțile oamenilor, cu șapca în mână, și de a cânta cât îi țineau plămânii. Cel mai trist era că știau că îndrăzneala lor nu le era de niciun folos și că erau la fel de pierduți ca toți locuitorii din Brooklyn atunci când ziua e pe sfârșite și, chiar dacă soarele e încă luminos, razele lui se sting și nu te mai pot încălzi.”

Brooklyn-ul lui Francie Nolan este un cartier cu oameni... ciudați, aș putea spune. O amestecătură de culturi și păreri și tradiții, oameni diferiți, oameni luptători, oameni dornici de o viață mai bună și mai prosperă pentru ei sau copiii lor. Și totuși oameni la fel. Oameni care simțeau și treceau toți prin aceleași procese, prin aceleași etape ale vieții și, uneori, chiar aceleași experiențe. Mamele se regăseau in bunici, iar fiicele în mame. Tații se regăseau și ei in bunici, iar fiii în tați. Fiecare încercând, dar nu toți reușind, să transmită generației următoare cele mai de preț comori, fie ele materiale sau nu, cum ar fi un sfat sau un principiu. Iar Francie crește într-un astfel de mediu. Iar modul în care ea reușește să crească, să discearnă anumite aspecte, să. Învețe... Tot acest proces a constituit un fir narativ extrem de captivant și interesant, cu multe lupte și incursiuni din partea personajului-narator. Totodată, inteligența și agerimea fetei m-au uimit peste măsură. Modul ei de a aborda viața și lectura și dragostea și toate celelalte aspecte legate de viață m-au impresionat pur și simplu.

„Dar mai era și altceva pe deasupra. Din ființa ei făceau parte cărțile pe care le citea la bibliotecă. Floarea din vasul maroniu. O parte din viața ei era alcătuită din copacul opulent care creștea în grădină, din certurile amare cu fratele ei pe care îl iubea din suflet, din plânsul al lui Katie, din rușinea tatălui care se împleticea beat spre casă.Era toate acestea lucruri și puțin mai mult, ceva ce nu venea nici de la familia Rommely, nici de la familia Nolan: cititul, spiritul de observație, puterea de a supraviețui de azi pe mâine. Era ceva care se născuse în ea și în nimeni altcineva - ceva diferit de cele două familii. Era ceva ce Dumnezeu - sau echivalentul Lui - sădește în fiecare suflet atunci când îi dă viață, acel ceva care face să nu existe două amprent identice pe fața pământului.”

În Brooklyn crește un copac este o carte despre creștere și dezvoltare, supraviețuire, atât fizică, cât și emoțională, dragoste, pierdere și câștig, aventură, descoperiri și frumusețea vieții, lumii și a oamenilor. Nu vă spun cât de mult o recomand, pentru că deja v-ați dat seama. Dar o să mai adaug un singur lucru: până în acest moment, este cartea mea preferată pe anul 2019.

„Noaptea era îmbătătoare și geroasă. Nu bătea vântul și aerul era rece și nemișcat. Mii de stele luminau cerul albastru de cobalt, atârnând de văzduh ca și cum s-ar fi așteptat culese. Era o noapte fără lună, însă lumina stelelor era suficientă. Francie se ridică pe vârfuri și își desfăcu brațele.

- Oh, vreau să îmbrățișez totul! exclamă ea. Vreau să îmbrățișez noaptea așa cum e ea acum - rece, fără vânt. Și stelele care sclipesc aproape. Vreau să strâng totul la piept până când strigă: „Lasă-mă! Lasă-mă!” ” 

Notă:

De aceeași autoare: