Opere - George Bacovia || impresii

Recenzie de carte

„Opere” - G. Bacovia

Titlu: Opere

Autor: George Bacovia

Apariție: 1944, reeditată în 2006

Nr. pagini: 250

Tip copertă: cartonată

Editura: Fundația Regală pentru Literatură și Artă

Părerea mea:

Mă așteptam la „Plumb” sa fie ceva mai macabru și întunecat, cumva, dar nu, deși are tendința in unele poezii. Domină mai mult tristețea, singurătatea, sentimentele grele, apăsătoare. Cred că unul dintre motivele pentru care am fost cumva dezamăgit de „Plumb” este pentru că, fiind studiate la școală poezii din acest volum, nu mai au aceeași valoare cum au avut pentru mine cele din volumele următoare. Mi-au plăcut unele poezii mai mult decât altele, dar preferata mea rămâne “Decembrie”. Deși nu era nicicum frig afară sau Decembrie, a reușit să mă captiveze poezia asta într-un mod greu de descris prin cuvinte.

Per total, volumul ar avea cam 4/5 stele.

„Scântei galbene” e al doilea volum citit de la Bacovia și m-am îndrăgostit de poetul ăsta și de poeziile lui până peste cap. Comparativ cu “Plumb”, mi se pare că volumul acesta se depărtează un pic de simbolism și că are o notă vag pozitivistă. Împrumută mai multe elemente naturale, culori care nu sunt vibrante și nu induc nervozitate (de exemplu: alb, roz, galben). Toamna e doar tristă, nu neapărat apăsătoare, iar primăvara, pentru prima oară, are o mică urmă  de speranță în ea. 

Apare și o iubită, o femeie care se joacă cu mintea lui, cel puțin în “Poveste” se vede clar influența a ceva teme romantice și mi-a plăcut la nebunie. După cum probabil se poate vedea și în poza alăturată (ce a fost postată pe insta story), am rămas cumva șocat și plăcut surprins de poezia asta și tema tratată de Bacovia în ea. Până la ea și nici după ea nu am mai găsit ceva asemănător. Evident, este printre preferatele mele. Totuși, volumul „Scântei galbene” m-a impresionat enorm și am prea multe poezii din volumul acesta care mi-au plăcut, le puteți vedea în pozele atașate. Bineînțeles, 5/5 stele.

„Cu voi” e deja al treilea volum citit și, sincer, sunt un piculeț dezamăgit. După „Scântei galbene”, respectul meu pentru Bacovia a crescut mult. Totuși, am observat ceva teme și motive noi, unele dintre ele chiar mai optimiste decât în primele două volume și, de asemenea, ceva ce aș numi nu dur, dar pe aproape, ceva sarcastic, dar care mi-a plăcut. Un motiv interesant abordat, încă din a doua poezie, este Liceul, de obicei un spațiu al educației, un mediu propice dezvoltării, dar care pentru Bacovia simbolizează un cimitir al existenței. Las mai jos câteva strofe din ea, spune mai multe decât aș putea detalia eu. 

Apoi, pentru prima oară, abordează teme religioase. Și nu orice temă, ci învierea. M-a surprins plăcut poezia „Imn” prin optimismul și lumina pe care le emană, e atât de diferită de restul poeziilor sale încât m-am oprit și am studiat-o un pic. Mi-a plăcut modul în care transpune primăvara în simboluri, pentru prima dată nu e ceva apăsător, ci plin de speranță. Cred că e preferata mea din acest volum. Volumul are tot 4/5 stele, la fel ca „Plumb”.

Primul contact cu proza bacoviană a fost... ciudat. Nu știam la ce să mă aștept când am început să o citesc, având experiență doar cu poezia lui. 

Dar vreau să menționez de la început: dacă poezia vă place, o să vă placă și proza. Dacă nuvă place poezia lui Bacovia, dar vă plac chestiile mai filosofice, o să vă placă proza lui.

Bacovia îmbină jurnalul cu narațiunea și porțiuni lirice și rezultatul final este prea frumos. “Bucăți de noapte” este, de fapt, o serie de paragrafe, nu le-aș putea numi povestiri scurte, care se comportă ca un volum de poezii, fără o legătură clară între ele, dar fiecare tratând aceeași temă și aceleași motive, precum noaptea, zăpada, singurătatea din mijlocul mulțimii.

Am mai spus asta și am s-o mai spun: Bacovia nu scrie chestii întunecate, ciudate (bine, un pic), ci doar chestii depresive, triste. Poate nu este pentru toată lumea, dar cei care reușesc să îi guste cu adevărat opera, cu siguranță vor găsi adevărate comori printre poeziile și proza lui. „Bucăți din noapte” primește 4/5, pentru că nu m-a impresionat așa mult (comparativ cu ce urmează), dar este oricum o comoară.

„Se spune că literatura e un plus al vorbirii, o sărăcie a oamenilor; privesc spre fereastră și aș vrea să vorbesc numai ce trebuie; se vor găsi însă cititori pentru fiecare scriitor.”

„Dintr-un text comun” m-a impresionat până peste poate. Cum am spus și mai sus, chiar a urmat ceva cu adevărat impresionant. Am început acest al doilea volum de proză bacoviană și după primele câteva pagini am știut că o să fie un volum de suflet. Spre deosebire de „Bucăți de noapte”, aici Bacovia e ceva mai personal și, cu mici excepții, renunță la partea mai  filosofică și narează diverse evenimente și stări din viața lui, episoade ciudate sau singuratice sau interesante și deosebite, bineînțeles, într-un stil extrem de fluid, poetic și artistic. Unele din ele o să mă bântuie (într-un sens bun) pentru ceva timp de acum încolo și cred că o să recomand la toată lumea să încerce proza bacoviană. E ceva ce nu găsești la tot colțul și e imposibil să nu te atașezi măcar un pic de stilul lui sau persoana pe care o descoperi în spatele prozei-jurnal. La fel e și cu poezia. Impresia generală despre Bacovia este: om trist, depresiv, pierdut în spațiu, ciudat, vede lumea doar în plumb. Impresia mea după ce am citit atâtea volume de la el? Om, în primul rând, un om care a trăit viața în felul lui, un om plin de sentimente și pe care cred că mi-ar fi plăcut să-l cunosc. Un om care a privit viața prin alte lentile decât noi, muritorii de rând, și care s-a bucurat în felul lui de micile plăceri pe care viața i le-a oferit.

Notă: