Recenzie de carte

„Omul pictat” - Peter V. Brett

Titlu: Omul pictat (Seria Demon #1)

Autor: Peter V. Brett
Apariție: 31 octombrie 2014 (2008, în original)

Nr. pagini: 640

Tip copertă: broșată

Editura: Nemira, colecția Nautilus Fantasy

Traducere: Ana-Veronica Mircea

Descriere:

Omenirea a ajuns prizoniera unor creaturi ivite din adâncurile pământului când apune soarele, care distrug tot ce le iese în cale până în zori. Atunci soarele le alungă în văgăunile din care au apărut. Se întunecă și cei câțiva supraviețuitori se ascund în spatele unor simboluri magice, a căror putere se pierde în negura timpurilor. Anii trec, satele sunt din ce în ce mai departe unul de altul și demonii își continuă atacurile. Un mesager îl învață pe Arlen că frica e cel mai mare rău din lume. Leesha e distrusă din cauza unei minciuni. Destinul lui Rojer se schimbă pentru totdeauna grație unui drumeț care poposește în oraș. Dar toți trei visează la o lume în care oamenii nu se vor mai ascunde în spatele zidurilor și simbolurilor magice.

Părerea mea:

Mi-a luat ceva timp să mă conving că trebuie să citesc cartea asta, iar când am primit-o de la Ghanda la Secret Santa-ul de acu doi ani, am luat-o ca pe un semn. Și zilele astea m-am hotărât în sfârșit să mă apuc de ea și nu exagerez când vă spun că am devorat peste 600 de pagini în aproximativ o zi jumătate.

„Însă acum văd lucrurile mai limpede. În viață, avem cu toții momente în care ne simțim atât de vii încât, după ce trec, avem impresia că... ne-au scăzut puterile. Când se întâmplă așa ceva, am fi în stare de orice să ne simțim iarăși vii.”

În primul rând, îmi era dor de un fantasy bine închegat și care să aibă elemente noi, fără să repete aceleași vechi clișee, iar autorul reușește să facă asta din plin. Suntem introduși într-o lume bine construită, o lume care își are temeliile cu mii de ani în urmă. Legende și povești de tot felul își au originea în evenimentele trecutului și diferitele epoci prin care omenirea a trecut de-a lungul mileniilor sunt descoperite cititorului rând pe rând, prin poveștile Sâltimbacilor sau prin tot felul de descoperiri care mai de care mai uimitoare. Prezentul, însă, este învăluit de un aer dezolant, oarecum trist. Ne este prezentată o realitate dură în care oamenii, bântuiți de greșelile strămoșilor lor, sunt hăituiți de tot felul de creaturi magice care, folosindu-se de tot ceea ce le oferă natura, de la vânt la apă sau pământ, stăpânesc asupra oamenilor de la apus până la răsărit, transformând noaptea într-un timp al distrugerii și al nesiguranței. Singurele obstacole care stau în calea demonilor veniți din Miez sunt niște simboluri pictate pe uși, pereți sau podele, simboluri care, desenate corect, capătă puteri magice și sunt unica speranță și protecție a oamenilor.

Ca în orice lume fantastică, există diferite tipuri de așezări, de la ferme și cătune la orașele construite în coastele munților sau pe malul lacurilor și mi-a plăcut mult modul în care autorul dă fiecăruia dintre aceste așezări un glas propriu. Deși, la bază, majoritatea urmăresc același set de reguli și adoptă o ierarhie asemănătoare, fiecare dintre aceste așezări are ceva unic, fie că este vorba de rolul pe care îl joacă diferiți oameni în societate sau de influența pe care ei o au asupra celorlalți oameni. Pe parcursul lecturii, odată cu deschiderea orizonturilor personajelor, cititorului îi sunt dezvăluite și alte forme de organizare și alte societăți, fiecare din ele interesantă în felul ei. Nu am putut să nu observ în unele dintre aceste societăți elemente împrumutate din marile religii ale lumii, aspect care m-a dus cu gândul la Elantris-ul lui Sanderson, dar și elemente noi care s-au pliat perfect în poveste. Amestecul dintre elementele vag cunoscute și cele noi, cel puțin în parte, a reușit să ofere o complexitate fascinantă romanului.

Când vine vorba de stilul autorului, trebuie să menționez fără doar și poate modul în care acesta poartă cititorul printre evenimente, dintr-un loc în altul, explorând diferite perspective, pe care are grijă să le întrepătrundă cu măiestrie la momentul potrivit. Deși o povestire destul de dinamică, care te ajută să întorci pagină după pagină și să treci printre rânduri destul de rapid, autorul are grijă să nu omită detalii importante și mi-a plăcut modul în care a știut să încetinească acțiunea în anumite puncte pentru a da valoare anumitor scene. Totodată, nu a abuzat de dialogul dintre personaje și nici nu a dat buzna în mințile personajelor, ci le-a dat posibilitatea să se facă ele însele cunoscute cititorului, ușor-ușor. Modul în care el conturează cadrele te face să îți închipui totul cu o claritate uimitoare. În mintea mea se defășurau, rând pe rând, fiecare scenă de luptă, fiecare încăpere în care pătrundea un personaj, fiecare demon, și simțeam continuu că priveam totul foarte de aproape. Când personajele se aflau în interiorul unei case, reușeam să simt înghesuiala dintre cei patru pereți sau grandoarea unei săli a tronului, iar nopțile petrecute afară, la adăpostul glifelor, erau la fel de terifiante pentru mine ca pentru personaje.

„Suntem ceea ce alegem să fim, fetico. Lasă-i pe alții să-ți hotărască valoarea, și ești deja pierdută, fiindcă nimeni nu vrea să-i știe pe alții mai valoroși decât e el însuși.”

Și atenția la detalii nu se oprește aici, ci se observă și în crearea personajelor. Punându-i în prim-plan pe Arlen, Leesha și Rojer, autorul oferă fiecăruia dintre ei un chip și o istorie aparte și ne poartă pe o perioadă destul de întinsă din viața lor. Reușește să dea fiecărui personaj o voce și o personalitate puternică, dintr-un punct de vedere sau altul, și, până la finalul romanului, realizezi că, în mod sigur, niciunul nu e perfect, dar ajungi să îi îndrăgești și să îți pese de ei. Și acest lucru e valabil și în dreptul personajelor secundare și episodice, care, deși nu își fac apariția atât de des, au un impact deosebit asupra acțiunii sau asupra altor personaje. Mi-a plăcut modul în care, în diferite momente, autorul a știut să atragă atenția asupra unui personaj sau al altuia și să le facă pe fiecare importante în felul lor, pictându-le un chip viu și greu de uitat. Relațiile dintre personaje s-au desfășurat într-un mod atât de natural și de autentic, încât nu mi-a fost deloc greu să îmi imaginez toate acele conversații desfășurându-se și în realitate, fiecare dialog și interacțiune a avut cantitatea perfectă de umor, pesimism sau orice era nevoie pentru a creiona diverse personaje.

Și, nu în ultimul rând, mi-a plăcut modul în care autorul surprinde, într-o lume fantastică și plină de creaturi în stare să ucidă orice om, relațiile interumane și modul lor de gândire. Mi-a plăcut enorm faptul că a reușit să ilustreze omenirea așa cum e ea: dezordonată, haotică, răzbunătoare și, în același timp, plină de compasiune, de talent, de bunătate. A reușit să scoată în evidență un număr nesfârșit de tipuri de oameni, unii identificându-se prin părțile lor bune, alții prin ceea ce aveau mai rău. În toate astea, am întrezărit dorința autorului de a arăta sufletul oamenilor așa cum este el în realitate, indiferent de realitatea înconjurătoare, și modul în care un element exterior reușește să îi unească atât de profund și, totodată, să se lase dezbinați de lucruri infime.

„Nimeni, absolut nimeni, nu ajunge vreodată la Ziditor cu toate treburile de aici încheiate. Viețile noastre au lungimi diferite, însă trebuie să ne fie de-ajuns, oricât de repede ar veni sfârșitul.”

Aștept cu nerăbdare următoarele volume ale seriei și sunt convins că o să îmi placă enorm, poate chiar mai mult decât acesta. Sunt curios de modul în care personajele se vor dezvolta în continuare, de ce alte personaje noi vor apărea în ecuație, de cum se va desfășura acțiunea și ce întorsături de situație vor mai apărea. Totodată, sunt curios peste măsură să aflu ce alte secrete se mai ascund în trecutul universului creat de autor și noi descoperiri va aduce viitorul, care poate fi în egală măsură unul strălucit sau extrem de întunecat. Voi ați citit romanul? Ce v-a impresionat cel mai mult la el? Iar dacă nu ați făcut-o încă, mă alătur celorlalți care au citit cartea și spun că, într-adevăr, este un must-read pentru toți iubitorii de fantasy.

Notă: