Recenzie de carte

„Blue Lily, Lily Blue” - Maggie Stiefvater

Postarea conține linkuri afiliate. Găsiți mai multe detalii aici.

Titlu: Blue Lily, Lily Blue (Frăția Corbilor #3)

Autor: Maggie Stiefvater

Apariție: 19 februarie 2020 (21 octombrie 2014, în original)

Nr. pagini: 408

Tip copertă: broșată cu clape

Editura: Nemira, colecția Young Adult

Traducere: Dan Doboș

Descriere:

Blue Sargent a descoperit o mulțime de lucruri. Pentru prima dată în viața ei, are prieteni de încredere și un grup din care simte că face parte cu adevărat.

Frăția Corbilor a acceptat-o ca pe una de-a lor. Problema cu lucrurile bune este, însă, că poți să le pierzi ușor.

Prietenii pot trăda.

Mamele pot dispărea.

Premonițiile pot să nu se împlinească.

Părerea mea:

Puteți citi recenziile primelor două volume aici: Frăția Corbilor și Hoții din vis.

Vara e pe sfârșite în Henrietta și școala stă să reînceapă pentru Blue și băieții din Frăție, care mai au doar un an de liceu. Viitorul e nesigur, oamenii dispar și apar și nimic nu este cert în viața adolescenților, în afară de moartea lui Gansey, care atârnă amenințător undeva în viitorul apropiat și care este o povară de nesuportat pentru Blue.

Viața trebuie să meargă înainte, indiferent de tragediile sau bucuriile care îi înconjoară pe adolescenți. Pe lângă școala care începe și alte ocupații, personajele noastre continuă marea căutare. Universul fantastic se extinde, pas cu pas, Blue Lily cu Gansey, Adam și Ronan descoperă tot mai mult din ce înseamnă Cabeswater și magia atât de puternică care zace în ei și împrejurul lor.

Solitar nu înseamnă singurătate, nici singur, nici singuratic, deși înțelesul său le poate conține pe cele ale celorlalte cuvinte. Solitar înseamnă că ești cumva separat. Ești altfel.

Deja la al treilea volum al seriei, suntem atât de familiarizați cu personajele și totuși autoarea ne surprinde în dreptul fiecăruia. Îmi place așa mult modul în care lucrează cu migală la dezvoltarea fiecărui personaj. Nu se grăbește să le transforme peste noapte sau să ignore sentimente care sunt acolo. Nu trece atât de ușor peste evenimente din trecut ca și cum nu s-ar fi întâmplat și nici nu se lasă ușor dusă de valul acțiunii, ci dă narațiunii un ritm agale, făcându-și timp să analizeze cele mai mici detalii. În egală măsură și cumva legat de asta, îmi place modul în care sunt explorate relațiile dintre personaje și relațiile dintre oameni și mediul înconjurător: nimic nou nu scapă vederii cititorului, descrierile mai ample își au locul lor, fie că e vorba de un personaj nou sau de un loc nou.

Aici, nemișcarea era parcă și mai profundă: pășunile verzi și aurii; hambarele în roșu și alb; trandafiri de toamnă atârnau în vârful tufelor neîngrijite; munții purpurii, îndepărtați, pe jumătate ascunși de linia copacilor. În pomii aflați pe o parte a drumului se vedeau mere galbene, de culoarea aprinsă a untului. Un soi de floare albastră, ciudat, adus din vis, năpădise nebunește iarba de pe cealaltă parte. Totul era sălbatic și crud.

Așa era și familia Lynch.

Îmi e atât de greu să găsesc cuvintele potrivite despre romanul ăsta. Dacă stau să mă gândesc bine, nici nu cred că trebuie să mă chinui mult pentru a convinge pe cineva să citească romanul. Dacă ați citit primele două volume, nici nu știu ce mai așteptați. Nu cred că aveți nevoie de mine să vă spun de ce trebuie să o citiți, pentru că știți deja că e o serie incredibilă, perfectă, super bine scrisă.

Blue Lily, Lily Blue este o carte plină de umor, plină de dark academia vibes și descrieri feerice ale unor locuri fantastice. O carte cu o scriitură simplă, care scoate în evidență atât de fain sufletul personajelor și ceea ce se află în spatele unei imagini arătate lumii. O carte despre prietenie și frăție, cu adevărat. Au fost câteva momente care mi-au plăcut la nebunie, momente în care băieții și Blue au fost unii pentru alții, literalmente, definiția a ceea ce înseamnă să fii un prieten bun. Deși e încadrată la literatură pentru adolescenți, tentele fantastice sunt la ele acasă și sunt introduse absolut superb în poveste.

Acum, Gansey nu-i dădea pomană, ci îi oferea adevărul.

Și-i mai dăruia ceva: prietenia sa necondiționată. Una care semăna cu un jurământ, o relație care putea fi încordată până aproape de rupere, dar care revenea mai puternică decât înainte.

De acum, nu rămâne altceva de făcut decât să citesc volumul al patrulea și să văd cum se termină povestea Frăției și a lui Blue. Cine a citit seria, cum vi s-a părut? Ce v-a plăcut cel mai mult la ea?

Notă:

Din aceeași serie:

Mulțumesc din suflet editurii Nemira pentru exemplarul oferit pentru recenzie. Puteți achiziționa romanul Blue Lily, Lily Blue, cât și celelalte volume ale seriei de pe site-ul editurii sau de la librăriile partenere. Nu uitați să dați un like pe Facebook și un follow pe Instagram pentru a fi la curent cu toate noutățile lor!