O nuntă, doi ”îngeri” și o misiune
Recenzie de carte
„Întoarcerea” -- Theo Anghel
Titlu: Întoarcerea („Am murit, din fericire”, vol. 1)Autor: Theo Anghel
Apariție: octombrie 2014
Nr. pagini: 320
Tip copertă: broșată
Editura: Quantum Publishers, colecția FantasyFanatic
Descriere:
Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea.Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?Există viață după moarte? Unii vor spune că da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…
Părerea mea:
Nu știam neapărat la ce să mă aștept de la romanul ăsta atunci când l-am cerut celor de la editură. Nici nu știam sigur despre ce este vorba, știam doar că personajul principal devine un fel de fantomă care bântuie prin lumea celor vii, făcând nu știu ce. Dar și când m-am apucat de ea..
Construită în jurul antitezei dintre bine și rău, îngeri și demoni, Theo Anghel reușește să creeze un nou pucnt de vedere asupra acestui subiect, dând viață celor 3 personaje principale: Oriana, Ama și Abel.
După ce viața tinerei Oriana este dată peste cap în momentul în care ea, ei bine, moare, îi este încredințată o slujbă pe care nu a cerut-o: cea de recuperatorum. Până la moarte, duce o viață bună, având tot ceea ce și-ar fi putut dori, fiind în același timp tipul de om care nu știe să aprecieze acest lucru. După, însă, trăind de pe o zi pe alta, pe propria ei muncă și neavând nici un fel de sprijin, Oriana descoperă o nouă latură a vieții (relativ spus viață), descoperă o nouă iubire și se descoperă pe ea însăși mai mult.
Ama și Abel, un înger și un demon și în același timp însoțitorii Orianei 24 din 24. Nu sunt prea multe de spus despre ei, fiind exact ceea ce sunt, nici mai mult, nici mai puțin: înruchipări ale binelui și răului.
Stilul lui Theo Anghel m-a impresionat, neașteptându-mă să găsesc ceva de genul la un autor român (ups!). Este profund, dar amuzant. Nu este foarte întortocheat sau greu accesibil, dar nici unul ușor și lipsit de substanță. Este atât de apropae de perfecțiune.
Fiind primul volum al seriei, acțiunea nu este una prea bogată în evenimente sau foarte dinamică. Deși intriga romanului apare relativ repede, odată cu accidentul fetei, intriga seriei apare undeva spre finalul cărții, lăsându-te în suspans și făcându-te să vrei să citești neapărat și următorul volum, exact așa cum am pățit si eu.
„Viața se holba curioasă la moarte, încercând să-i străbată misterele. Moartea cea discretă. Moartea cea tăcută.”
Construită în jurul antitezei dintre bine și rău, îngeri și demoni, Theo Anghel reușește să creeze un nou pucnt de vedere asupra acestui subiect, dând viață celor 3 personaje principale: Oriana, Ama și Abel.
„El n-a apărut și nu-mi dădeam seama dacă asta era de bine sau nu. N-a apărut și asta m-a deranjat. M-ar fi deranjat și dacă ar fi apărut.”
După ce viața tinerei Oriana este dată peste cap în momentul în care ea, ei bine, moare, îi este încredințată o slujbă pe care nu a cerut-o: cea de recuperatorum. Până la moarte, duce o viață bună, având tot ceea ce și-ar fi putut dori, fiind în același timp tipul de om care nu știe să aprecieze acest lucru. După, însă, trăind de pe o zi pe alta, pe propria ei muncă și neavând nici un fel de sprijin, Oriana descoperă o nouă latură a vieții (relativ spus viață), descoperă o nouă iubire și se descoperă pe ea însăși mai mult.
Ama și Abel, un înger și un demon și în același timp însoțitorii Orianei 24 din 24. Nu sunt prea multe de spus despre ei, fiind exact ceea ce sunt, nici mai mult, nici mai puțin: înruchipări ale binelui și răului.
„Urmează-ți instinctul! Ușor de zis.
Bun! Să vedem ce spune instinctul. Afurisitul tăcea.”
Stilul lui Theo Anghel m-a impresionat, neașteptându-mă să găsesc ceva de genul la un autor român (ups!). Este profund, dar amuzant. Nu este foarte întortocheat sau greu accesibil, dar nici unul ușor și lipsit de substanță. Este atât de apropae de perfecțiune.
„ー Să asiști la bucuria altora, când tu te scalzi în nefericire, iată o pedeapsă pe cinste!”
Fiind primul volum al seriei, acțiunea nu este una prea bogată în evenimente sau foarte dinamică. Deși intriga romanului apare relativ repede, odată cu accidentul fetei, intriga seriei apare undeva spre finalul cărții, lăsându-te în suspans și făcându-te să vrei să citești neapărat și următorul volum, exact așa cum am pățit si eu.
Un roman superb, ce conține de toate și pe care vi-l recomand cu mare căldură!
Notă:
Romanul Întoarcerea de Theo Anghel a fost oferit de către editura Quantum Publishers pentru recenzie și poate fi comandat de pe site-ul editurii și din librăriile partenere.
Comentarii
Trimiteți un comentariu