New York, adolescenți și un turn

Recenzie de carte

„Etajul o mie” - Katharine McGee

Titlu: Etajul o mie (Etajul o mie #1)

Autor: Katharine McGee
Apariție: noiembrie 2017 (30 august 2016, în original)
Nr. pagini: 464
Tip copertă: broșată cu clape
Editura: Epica, colecția EpicaWave
Traducere: Andra Elena Agafiței

Descriere:

Un turn de o mie de etaje străpunge văzduhul. 

O viziune scânteietoare asupra viitorului, unde orice e posibil – dacă îți dorești îndeajuns. 

Bun venit în Manhattan, anul 2118!

La o sută de ani în viitor, New York-ul este un oraș al inovațiilor și al visurilor. Toată lumea își dorește ceva... și toată lumea are ceva de pierdut. 

Deși pare a avea o viață fără cusur, Leda Cole este în secret dependentă de un drog pe care n-ar fi trebuit să-l încerce niciodată și de un băiat pe care n-ar fi trebuit să-l atingă nicicând. 

Lumea minunată și lipsită de griji a lui Eris Dodd-Radson se năruie când o trădare cu consecințe sfâșietoare îi distruge familia. 

Munca pe care Rylin Myers o prestează la unul dintre etajele situate cel mai sus o atrage într-o lume – și o poveste de dragoste – pe care nu și-a imaginat-o niciodată... Dar, oare, care va fi prețul pe care va trebui să-l plătească pentru această viață?

Watt Bakradi e un tehnician genial, care ascunde un secret: el știe totul despre toți. Dar când e angajat ca spion de o fată de la etajele superioare, se trezește prins într-o complicată rețea de minciuni. 

Și locuind deasupra tuturor, la etajul o mie, e Avery Fuller, fata creată genetic pentru a fi perfectă. Fata care se pare că le are pe toate – și care totuși e chinuită de singurul lucru pe care nu-l poate avea. 

Într-o lume sofisticată și debordând de lux, printre inovații tehnologice care pur și simplu îți taie răsuflarea, cinci adolescenți se luptă să-și găsească locul în vârful lumii. Dar când ajungi atât de sus, nu ai unde să mergi decât în jos...

Părerea mea:

(Ceva nu e în regulă cu mine. Din mai multe puncte de vedere. 

1. E abia 12 ianuarie și eu am citit deja trei cărți, două au o recenzie, și în câteva zile apare și recenzia pentru cea de-a treia. 

2. Am citit o carte abia primită. De obicei, după ce cumpăr o carte, stă ceva timp pe raft în bibliotecă până să mă apuc de ea. Obicei destul de prost, aș zice..)

Dar să vorbim acum despre romanul de debut al autoarei Katharine McGee. Roman pe care am vrut să îl citesc de când a apărut la noi și mi s-a făcut o surpriză când l-am primit de Crăciun de la o persoană dragă. Ținând cont că este prima carte scrisă, autoarea s-a descurcat destuul de bine, comparativ cu alți debutanți.

Prima și prima dată, vreau să vă vorbesc despre personaje. După cum probabil ați observat și din descriere, apar 5 personaje principale, fiecare dintre ele având un rol la fel de important în poveste. Totuși, câteva dintre ele ies în evidență într-un mod plăcut, cel puțin pentru mine (și vorbesc aici și despre câteva personaje secundare). Preferatul meu dintre toate este Watt, al cărui nume de familie e mult prea complicat ca să îl rețin, un tip cu nivel de inteligență foarte ridicat și, deși mai calcă pe bec, ca orice om, un tip care știe ce vrea de la viață, știe ce alegeri să facă. L-am apreciat mult din cauza asta, pentru că, în lumea în care trăiește, a trăi fără a fi influențat de cei din jur e ceva destul de greu (nu că în prezentul nostru ar fi altfel...). Apoi, mi-a plăcut și de Rylin mult, însă în anumite puncte m-a dezamăgit, deși nu o pot învinovăți, dată fiind situația în care se afla. Apoi, dintre personajele secundare, vreau să menționez pe Atlas, Cord și Mariel, care și-au câștigat locul în inima mea.

Un alt aspect ce mi-a plăcut suuper mult a fost că a intrat repede în acțiune, chiar din primele capitole, nu după jumătate de carte. Și o tot ține așa până în ultimul capitol, când tot ce mi-am dorit a fost să am și volumul doi. Sunt sigur că următorul volum va fi cu muult mai bun decât primul și că se va observa o evoluție din toate punctele de vedere.

Stilul autoarei este, pentru o debutantă, foarte frumos structurat și, uimitor, nu unul simplu și sec. Chiar mi-a plăcut faptul că nu s-a limitat la formulări simple și clișeice, ci s-a dus puțin mai departe, reușind astfel să creeze un roman cu un stil cât de cât original. Thumbs up!

Și, dacă tot am vorbit despre părțile bune, care mi-au plăcut, acum trebuie să menționez și un aspect care nu m-a impresionat atâta de mult. Mă refer aici la toată drama care se face pe marginea relațiilor și a iubirii. Cumva, s-a axat mult prea mult pe asta, cel puțin pentru gusturile mele. Pentru o fată cred că ar fi prins perfect, dar pentru mine nu.

Așadar, e o lectură pe care o recomand, în special celor pasionați de un SF mai light și de poveștile de dragoste, totodată și de romanele scrise din mai multe perspective (5, ca să fiu mai exact,  câte una pentru fiecare personaj principal). Dacă ați citit-o, vă aștept părerile în rubrica de comentarii. Dacă nu, faceți rost de ea înainte să apară volumul al doilea! Până data viitoare, numai lecturi superbe!

Notă:

Din aceeași serie: