Pasari, cântece si orase ceresti

Recenzie de carte

„Magonia” -- de M. D. Headley

Titlu: Magonia

Autor: Maria Dahvana Headley
Apariție: 2 iunie 2016
Nr. pagini: 304
Tip copertă: broșată
Editura: Corint, colecția Leda Edge

Descriere: 

Încă de când era mică, Aza suferă de o boală misterioasă de plamâni, din cauza căreia îi este tot mai greu să respire, să vorbească – să trăiască. Tot ce pot doctorii să facă e să îi dea medicamente și să spere că reușesc să o mențină în viață. Așa că atunci când Aza vede o corabie în cer, familia ei consideră că e vorba de un efect secundar nemilos al pastilelor. Dar Aza e sigură că nu e o halucinație. Poate să audă pe cineva de pe vas strigându-i numele.

Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care întotdeauna a fost alături de ea. Jason, pentru care ea ar putea avea niște sentimente mai mult decât prietenești. Dar înainte ca Aza să se gândească mai bine la asta, ceva groaznic se întâmpla.

Boala o doboară.

Aza pleacă din această lume. Și ajunge într-alta.

MAGONIA

Deasupra norilor, pe un tarâm al corabiilor, Aza nu mai este făptura slabă, pe moarte, de dinainte. În Magonia, ea poate respire pentru prima data. Mai mult, are o putere imensă, pe care o poate folosi pentru a schimba lumea. Căci Magonia și Pământul sunt în pragul războiului, iar soarta întregii omeniri stă în mâinile Azei – inclusiv soarta băiatului pe care îl iubește. Încotro se va îndrepta loialitatea ei?

Părerea mea:

Nici nu știu cu ce să încep. Am început cartea asta acum o lună și ceva, în Cărtureștiul de la Suceava, după ce auzisem foarte multe lucruri despre ea, atât păreri bune cât și mai puțin bune. Am citit vreo 30 de pagini din ea atunci și abia acum câteva zile am făcut rost de ea și am terminat-o de citit imediat.

Deși ideea pare un pic clișeică, vă asigur că nu e chiar deloc. Este cât se poate de originală, iar stilul autoarei este fain, deși pot spune un picuț - doar un picuț - ciudat.

Chiar dacă Aza este personajul principal, Jason, prietenul acesteia, mi-a plăcut mai mult. Are o personalitate puternică, niște idei sclipitoare și un umor aparte.

Cartea poate fi împărțită în două mari părți, așa cum probabil v-ați dat seama și din descrierea ei. 

În cea dintâi parte, care cuprinde primele 50-60 de pagini, este prezentată povestea Azei de dinainte de a fi răpusă de boală. O parte chiar plictisitoare, de fapt, dar care cuprinde idei valorificate în cea de-a doua parte. Vă rog, nu lăsați cartea din mână, chiar dacă vă pare prea plictisitoare.

Pentru că a doua parte este superbă. Abia acum apare intriga, apare cea mai mare parte a personajelor și începe acțiunea și partea faină a cărții.

Mi-a plăcut mult misterul la cartea asta. Deși a fost povestită din două perspective (a Azei și a lui Jason), nu sunt dezvăluite detalii importante. Știam exact la fel de multe ca personajul, iar chestia mi-a plăcut mult. Surpriza în astfel de momente a fost mai mare.

A fost o carte care m-a făcut să mă înfior, să iubesc personajele, să râd, să stau cu sufletul la gură.

Să nu mai vorbesc de copertă, care mi-a luat ochii de când am văzut-o prima oară. Și cea de la volumul 2 arată la fel de super, nu?

Citate/fragmente preferate:

• 

• 

• 

Atât a fost și aici. Recomand cu căldură și aștept cu nerăbdare să apară și volumul doi!

Notă: