Un urs polar, regrete și Schrodinger

Recenzie de carte

„Biblioteca de la miezul nopții” - Matt Haig

Postarea conține linkuri afiliate. Găsești mai multe detalii aici.

Autor: Matt Haig 
Apariție: 1 octombrie 2020 (13 august 2020, în original)
Nr. pagini: 308
Tip copertă: broșată cu clape
Editură: Nemira
Traducere: Cristina Nan

Descriere:

O singură bibliotecă. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?

Undeva, la marginea universului, există o bibliotecă infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, alta spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment. Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă?

Atunci când Nora ajunge în această bibliotecă, are șansa să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum și le imaginează ea… Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent.

Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?

Părerea mea:

După cum știți, cartea asta a fost (și încă este!) în top peste tot. Pe internet, pe lista celor de la New York Times, în librării, pe Goodreads, oriunde îți întorci privirea. Și pe bună dreptate.

Biblioteca de la miezul nopții este un roman care te face să gândești. Să te gândești la ce înseamnă să trăiești sau să mori, la cât de importantă e o decizie și cum cea mai mică decizie poate să modifice complet cursul vieții, la cât de mult apreciezi oamenii din viața ta și, în același timp, cât de mult te apreciază ceilalți pe tine. E un roman care te face să îți lași imaginația liberă și să zbori printre posibilități și visuri și cum ar fi fost dacă?-uri.

„Un om e ca un oraș. N-are cum să-ți displacă întregul din pricina câtorva aspecte nedorite. Poate că unele părți nu te atrag, câteva străduțe lăturalnice nesigure și suburbiile, dar părțile bune îi dau valoare.”

„Cu nouăsprezece ani înainte de a se hotărî să moară,” - când o carte începe în modul acesta, îți pui niște întrebări serioase. Dar, citind, înțelegi exact care a fost modul de gândire al autorului. Nimic nu este la întâmplare în opera lui Matt Haig. Fiecare cuvânt, fiecare personaj, fiecare gest, fiecare decizie joacă un rol extrem de important și nimic nu este trecut cu vedere. Mai mult de-atât, fiecare episod din povestea Norei nu are decât un singur scop final: de a ilustra ce înseamnă să te lupți cu propria-ți minte.

Nora trăiește o viață... monotonă. Locul de muncă nu îi aduce nici un fel de împlinire, viața familială este inexistentă, depresia o urmărește la tot colțul și, ei bine, nu prea găsește motive să iubească viața. Așa că, într-un moment în care se simte pierdută și își privește viața ca pe una lipsită de sens, se hotărăște că nu mai are rost să trăiască. Doar că, spre surprinderea ei, în loc să moară, se trezește în Biblioteca de la miezul nopții. Timpul stă pe loc, persoana ei preferată din copilărie o așteaptă printre șiruri infinite de cărți care reprezintă viețile ei. Toate posibilitățile sunt la îndemâna ei. Poate alege să trăiască în orice viață dorește, atâta timp cât reușește să aleagă diferit într-un moment de cotitură din viața ei. Și trebuie să aleagă, în final, în care viață rămâne. 

„Între viață și moarte se află o bibliotecă, i-a zis. Și în acea bibliotecă sunt rafturi care se întind la nesfârșit. Fiecare carte îți oferă ocazia să încerci o altă viață pe care ai fi putut să o trăiești. Să vezi cum ar decurge lucrurile dacă ai fi făcut alte alegeri... Ai proceda diferit, dacă ai avea ocazia să-ți alungi regretele?” 

Matt Haig scrie într-un stil care te captivează și care nu te îți dă voie să te odihnești sau să iei pauze. Cum spuneam și mai devreme, știe să pună punctul pe i prin fiecare cuvânt și modul în care o face e fascinant. Îmbină filosofia cu întrebările profunde despre viață, fără să îți bage pe gât momente de meditație care nu sunt necesare, ci știe să le introducă superb în firul narativ. Nora face slalom printre vieți, printre posibilități, dar nu fără a-și pune întrebări. Întrebări care o fac să înțeleagă ce are de făcut și care îi deschid ochii cu privire la ce înseamnă, cu adevărat, viața și dacă merită - sau nu - trăită. 

Într-o poveste despre urși polari, despre decizii care îți alterează întreaga realitate și despre fragilitatea vieții și a relațiilor interumane, Matt Haig a reușit să aducă în fața cititorului un tablou extrem de realist al unei vieți măcinate de regret și depresie. Ca unul care a trecut prin aceste lucruri, reușește să pună în cuvinte ce înseamnă să trăiești zi de zi cu sentimentele de neputință și cu dorința de a nu mai fi. Dar nu-i un roman care să provoace la lucruri care nu trebuie, ci, dimpotrivă, pune accentul pe ce înseamnă să iubești viața. Indiferent din ce unghi ai privi, Matt scoate în evidență dorința adâncă din inima oricărui om de a trăi viața la maxim. 

„Așadar, haideți să fim amabili cu oamenii din viața noastră. Când și când, să ne uităm în sus din locul în care ne aflăm, fiindcă, oriunde am fi, cerul de deasupra capetelor noastre se întinde la nesfârșit.”

Am iubit enorm modul în care autorul a făcut, practic, din întreg romanul o portretizare detaliată, perfectă, superbă, atât de complexă și, totuși, ușor de înțeles, a ceea ce înseamnă să trăiești cu depresia și anxietatea, să cauți tot timpul, indiferent ce s-ar întâmpla, să găsești un sens în viața și să nu ai capacitatea să îl găsești. Matt ne pune în față o alternativă: acel sens poate fi găsit. Trăind.

Și modul în care Nora trece prin viață, relativ vorbind, este unul fascinant. Să vezi cum modul ei de gândire se schimbă și percepția ei asupra vieții este modificată de-a lungul acțiunii, tot acest proces este minunat de citit și experimentat alături de Nora. E o călătorie de care te bucuri de la început până la sfârșit, fără excepții. Te atașezi de personaje, de locuri, de vieți. De stilul genial de simplu și de profund al lui Matt Haig. Și nu ai cum să îl iubești. Iar dacă nu mă credeți, nu aveți decât să vă convingeți singuri. Vă veți îndrăgosti.

Două drumuri se despărțeau într-o pădure și eu...
Am apucat-o pe cel mai neumblat,
Și asta viața mi-a schimbat...
Robert Frost

Notă:



De același autor:

Comentarii

S-ar putea să îți placă și:

Opere - George Bacovia || impresii

Corăbii, porci și titani

Noapte, ucenici și glife