Prima vară

Viața-i prea scurtă ca să stai degeaba!

Știu, vara s-a terminat acum o lună. Sau, cel puțin, vacanța. Dar s-au întâmplat prea multe lucruri de când am scris acele rânduri despre Ultima vară. Și mi-a trebuit ceva timp să revin la normal și să îmi adun gândurile despre o vară care a fost mult mai mult decât mi-am imaginat vreodată că ar putea fi. Despre vara care nu a fost nicidecum ultima, cum mă așteptam eu să fie, ci a fost prima vară.

Vara mea a început cu un eveniment tare deosebit pentru mine. Un moment de răscruce în viața mea. Momentul în care am decis, odată pentru totdeauna, să mă predau în brațele Tatălui meu și să declar public în Cine cred. Și chiar dacă nu am vorbit de multe ori aici despre credința mea, realizez pe zi ce trece că acesta este locul unde dintotdeauna am fost sincer cu mine însumi, cu voi. Și era timpul să scriu câteva cuvinte și despre asta. Căci cum aș putea să tac când am un Salvator așa de mare?!

Cu avânt și cu speranță, mi-am început vara având ca motivație tocmai această decizie pe care am luat-o. Am dat la o parte rușinea și frica și am pășit în necunoscut. Am acceptat orice oportunitate, am fost ochi și urechi la tot ce m-a înconjurat. Am înțeles anumite lucruri, am învățat că trebuie să renunț la unele aspecte din viața mea și să adopt obiceiuri și valori noi. Am învățat că dacă trăiesc în confort, nu ajung nicăieri.

Am învățat că eu nu sunt cine credeam că sunt. Sunt mult mai puțin decât marele om care îmi imaginez eu uneori că sunt. Dar sunt și mult mai mult decât omul fără valoare care sunt tentat să cred câteodată că sunt. Am învățat că oamenii nu sunt niciodată cine par a fi. Am cunoscut o mulțime de oameni vara asta. Pe unii în treacăt, pe alții în fugă, pe unii am apucat să îi cunosc mai mult, pe alții i-am reîntâlnit după ani în care n-am ținut legătura. Peste toate, am cunoscut oameni care mi-au devenit prieteni atâta de apropiați, care acum sunt așa de aproape de inima mea. Oameni deosebiți și simpli. Dar, mai mult decât atât, oameni diferiți. Oameni care îmi împărtășesc părerile și oameni care nu au întotdeauna aceleași păreri ca mine. Și, totuși, am învățat să trec peste orice fel de bariere și să văd omul din spatele opiniei, din spatele culturii sau limbii. Am reușit astfel să mă apropii de unii oameni într-o săptămână cum nu am reușit să mă apropii de alți oameni cu care stau toată ziua. 

Am participat la tabere de vară, vreo cinci. Pentru alții nu-s multe, pentru mine sunt. Și fiecare a adus cu ea o experiență nouă. Am avut posibilitatea de a lucra cu oameni din alte țări și să facem împreună o echipă minunată. Am avut posibilitatea să lucrez cu copii și tineri din diferite medii și să îi văd pe toți apropiindu-se unii de alții, legând prietenii, râzând și plângând împreună, luând decizii care să le schimbe viața, ieșind din zona lor de confort. 

Am călătorit mai mult decât m-aș fi așteptat, m-am (re)îndrăgostit de minunata Timișoară, am descoperit inima Aradului și am pășit prin file de istorie în Sighet. Am petrecut timp cu prieteni și familie, mult și totuși nu destul. Printre clădiri vechi de secole sau noi de câțiva ani. În case în care am mai intrat de zeci de ori în viață și în case în care am pășit pentru prima oară vara aceasta. Sub cerul plin de stele, milioane. Sau sub cerul luminat de un soare mult prea arzător câteodată. La umbra nucilor bătrâni sau pe malul unui lac curat de munte. În locuri atât de neașteptate, în care de multe ori nici n-a mai contat ce era în jur, atâta timp cât am avut anumiți oameni lângă mine.

Am cântat până am rămas fără voce, am descoperit tainele unui nou instrument și taine ale proprii voci și minți. Am zâmbit în ploaie și m-am aruncat fără frică pe tobogane de noroi. Am citit cărți care mi-au schimbat viața și care și-au găsit un loc deosebit în inima mea. Am gustat fructe proaspete direct din natură și am inhalat aer curat de munte. Papilele mele gustative s-au delectat cu sute de arome, vechi și noi, care mai de care mai deoebite.

Am luat decizii care mi-au schimbat viața. Și nu, deși mă așteptam să se întâmple anumite lucruri și să am un răspuns până la finalul verii, încă nu sunt sigur ce se întâmplă imediat după ce termin liceul. Da, am o idee cu privire la viitorul meu și ce va fi, slavă Domnului, dar încă mai sunt atâtea detalii neclare. Și, totuși, de ce să mă îngrijorez când pot să mă bucur de prezent, să mă pregătesc pentru viitor și, la timp și vreme, să pot să iau decizia corectă în loc să mă grăbesc și să forțez uși care nu-s menite să fie deschise de mine. 

Și da, vara anului 2019 a fost vara vieții mele. A fost vara aventurilor și vara răspunsurilor. Vara noilor începuturi. Nu ultima vară, cum credeam eu că va fi, ci prima vară. Prima vară în care am trăit cu adevărat, în care am trăit la maxim. Nu spun că cele dinainte nu au fost speciale, le prețuiesc pe fiecare în felul ei. Dar vara asta am renunțat le preconcepții și la tot ce nu puteam eu controla și m-am bucurat la maxim de tot ceea ce mi-a fost oferit. Am trăit prin credință și am pășit fără frică în necunoscut. Și, oh, câte minunății am descoperit acolo. Vă îndemn și pe voi să faceți la fel. Fie că e vară sau nu, fie că aveți oportunități deosebite sau sunteți „blocați” cu școala sau într-un oraș uitat de lume, bucurați-vă la maxim de ceea ce aveți și trăiți viața din plin. Numai una avem, până la urmă. De ce să o irosim?