Teleportări, închisori și egocentrism

Recenzie de carte

„Sabia de sticlă” - Victoria Aveyard

Titlu: Sabia de sticlă (Regina Roșie #2)

Autor: Victoria Aveyard

Aparție: 6 aprilie 2017 (9 februarie 2016, în original)

Nr. pagini: 544

Tip copertă: broșată

Editura: Nemira, colecția Young Adult

Traducere: Ruxandra Toma 

Descriere:

Al doilea volum din captivanta serie Regina rosie prezinta conflictul violent dintre armata tot mai numeroasa de rebeli rosii si lumea stapanita de argintii.

Cu sange rosu, dar cu o putere mai periculoasa decat ale argintiilor, aceea de a controla fulgerul, Mare a devenit o arma pe care Curtea Regala incearca sa o controleze. Insa atunci cand scapa de Maven, printul si iubitul care a tradat-o, descopera ca nu e nici pe departe singura asa.

Misiunea ei este acum sa-i recruteze pe altii la fel ca ea, pentru ca impreuna sa lupte impotriva ordinii nedrepte care li s-a impus.

Părerea mea:

Simt nevoia să scriu să reamintesc un aspect înaintea de a trece la recenzia propriu-zisă: aceasta este opinia mea, scrisă pe blogul meu. Dacă ai o părere diferită față de ceea ce urmează să scriu, te rog să fii respectuos/respectuoasă. Mulțumesc.

 

După ce am citit Regina Roșie, am rămas aparent cu o impresie plăcută, după cum puteți observa în recenzia făcută. Dar acum, un an și ceva mai târziu, părerea mea e ceva diferită. Am și schimbat ratingul primei cărți pe Goodreads de la 5 stele la 4, pentru că nu cred că ar merita atâta. Un lucru de care sunt sigur este că prima carte a fost într-adevăr ceva mai bună. Și Mare a fost enervantă încă din primul volum. Iar în al doilea volum m-a scos din sărite efectiv. Nu știu ce a încercat autoarea să facă, dar pentru mine nu a funcționat. Au fost și momente în care mi-a plăcut de ea, de obicei în bătălie, atunci avea mintea ocupată și nu avea timp să se gândească la cât de importantă era ea. Bine, înțeleg că e specială tipa și are nu știu ce puteri, dar sunt atâtea personaje speciale în literatură și care nu se dau așa umflate ca Mare Barrow. Mă scuzați, dar n-am putut să o suport.

Acțiunea romanului m-a prins, nu o să mint, am citit 500 plus pagini destul de rapid. Deși nu a fost ceva excepțional, din nou, întorsăturile de situație au fost bine plasate și au fost câteva aspecte care chiar mi-au plăcut. De asemenea, lumea în care se desfășoară acțiunea este destul de bine închegată și în volumul acesta își extinde puțin orizonturile, ceea ce mi-a plăcut. Mi-ar fi plăcut să exploreze totuși ceva mai mult istoria ținutului Norta. A menționat câteva chestii, dar vag sau pe fugă, fără să le detalieze. Poate face asta în următoarele volume, cine știe. Dar pentru volumul acesta, s-ar fi putut ceva mai mult.

Dacă în recenzia la primul volum vă povesteam despre clișeul cu triunghiul (sau pătratul) amoros și despre cât de tare mă enerva aspectul acesta, în volumul al doilea a fost abordată ceva mai cu cap  povestea. Deși imatură, Mare și-a gestionat cât de cât ok relațiile și pasiunile pentru toți acei băieți. Și mi-a plăcut modul în care s-a raportat la ei și maturitatea cu care a discutat cu ei în anumite situații. Acelea, tind să cred, au fost singurele momente în care a dat dovadă de maturitate și în care mi-a plăcut de ea. Relația dintre ea și Kilorn, cel puțin, a evoluat plăcut în Sabia de sticlă.

Știu că părerile sunt de obicei împărțite despre aceste serii foarte populare și, mai rar, mă aflu și eu de cealaltă parte a baricadei. Asta este, pur și simplu nu e de mine. Nu o să continui să citesc seria, pentru că nu are sens, mai degrabă citesc ceva mai interesant. Plus, cu tot riscul de a fi puțin sadic sau rău, seria se putea la fel de bine termina și la volumul doi, cu mult suspans și mister. Cine știe, cunoaște. Nu dați cu roșii în mine, mulțumesc.

Notă:

Din aceeași serie:

 

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul oferit! Puteți cumpăra și voi cartea de pe site-ul editurii. De asemenea, dați un like pe pagina lor de Facebook sau urmăriți-i pe Instagram, pentru a fi la curent cu toate noutățile.