Libertatea sau ce facem cu privilegiile care ne-au fost oferite ca generație
Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la căderea regimului comunist în România. Pentru unii, 30 de ani au însemnat o viață de om. Pentru alții, sunt 30 de ani de când se bucură de libertate, pace și liniște în țara lor. Pentru noi, cei născuți la un an sau zece sau doisprezece ani după revoluție, 30 de ani reprezintă o perioadă de timp extrem de lungă, pe care nici măcar n-am apucat încă să o trăim. Am crescut într-o Românie liberă, în continuă dezvoltare. O dezvoltare lentă, ce-i drept, dar existentă. O Românie plină de oameni bucuroși de libertatea câștigată, dar cu o umbră de tristețe în ochi. O Românie plină de oameni care au luptat pentru acea libertate și care acum plâng, văzând la ce s-a ajuns. O Românie cu un potențial enorm, dar condusă de fel de fel de oameni. O Românie zbuciumată, divizată și plină de datorii. Dar e România noastră, e România mea.