Telefoane, scufundări și delicvenți

Recenzie de carte

„Ceva în apă” - Catherine Steadman

Titlu: Ceva în apă

Autor: Catherine Steadman

Apariție: 18 aprilie 2019 (5 iunie 2018, în original)

Nr. pagini: 416

Tip copertă: broșată

Editura: Nemira, imprint Armada

Traducere: Gabriel Pavel

Descriere:

Dacă ar trebui să iei o singură decizie care să-ți schimbe viața, ai face-o?

Erin este o realizatoare de filme documentare pe cale să dea lovitura. Mark este un investitor bancar arătos, cu planuri mari. Cei doi pleacă în luna de miere pe insula tropicală Bora Bora, unde se bucură de soare, de plajă și unul de celălalt. Dar când fac scuba diving în marea cristalină, găsesc ceva în apă...

Pot visele să devină coșmaruri?

Deodată, cuplul are de luat o hotărâre periculoasă: să spună adevărul sau să păstreze secretul. Până la urmă, doar ei știu, deci ce rău ar face? Decizia lor declanșează, însă, evenimente devastatoare.

Te-ai întrebat vreodată cât îți ia să sapi un mormânt?

Părerea mea:

Să citești ceva actual, bine scris, care să te țină în priză și care are glume despre societate și politică pe care să le înțelegi și tu, asta se simte ca o gură de aer proaspăt. Și nici că poate să fie o carte mai potrivită pentru vară: ușor de citit, parte din ea are acțiunea la mare, alertă, misterioasă, aventuroasă. 

Povestea aduce în prim plan un cuplu interesant, după mine, care decid să își petreacă luna de miere undeva prin Bora Bora. Deși căsătoriți, relația lor mi s-a părut puțin fadă și nu chiar romantică, dar asta nu m-a împiedicat să nu observ cu plăcere modul în care aceasta evoluează pe parcursul romanului. Până la final, sunt analizate reacțiile fiecăruia în diferite situații și, fiind la persoana întâi narațiunea, am beneficiat și de ceva introspecție în mintea personajului feminin, care a prins tare bine pentru cursul poveștii.

Dar să nu ne lăsăm înșelați, relația celor doi nu este punctul de interes al romanului, deși joacă un rol extrem de important. Erin și  Mark fac o descoperire în timpul lunii de miere care le dă viața peste cap, la propriu și la figurat. Iar din momentul descoperirii, romanul se transformă dintr-un jurnal de vacanță într-o cursă de șoareci pe care am urmărit-o cu plăcere, deși, pe alocuri, șoarecii s-au mișcat un pic greoi. Per ansamblu, ritmul poveștii a fost ok. Au fost și capitole extrem de alerte, care au compensat.

Cum scriam și într-un update pe Goodreads în timp ce citeam cartea, mi-a plăcut mult ideea documentarului la care lucra Erin și am fost tare curios în legătură cu el, în special la evoluția relației dintre Erin și Eddie. Acum, că sunt la final, trebuie să spun că totul a mers cum nu se poate mai bine între cei doi și modul în care autoarea l-a introdus pe Eddie în acțiune merită ceva aprecieri. De asemenea, vreau să spun câteva cuvinte și despre Erin. Avem în prim plan un personaj inteligent, îndrăgostit, speriat, practic și destul de nesăbuit și, personal, mi-a plăcut caracterul ei, cu toate micile defecte. Și modul în care a rezolvat și a vorbit și a jucat roluri, toate astea pentru a duce la capăt povestea descoperirii lor din vacanță a fost cu siguranță pe măsura așteptărilor mele de la carte.

Misterul din cartea asta nu e profund, dar prezent. Și te ține în priză, asta contează. Îți aruncă la început ceva detalii picante, după care apasă pe butonul de reluare și te trimite în trecut, pentru a vedea cum s-a ajuns în acel punct. Și au meritat din plin toate paginile citite până la final. Răsturnarea de situație din final a fost de milioane. Nu aș spune că a fost chiar imprevizibilă, pentru că au fost date ceva indicii pe parcurs, dar mi-a plăcut cum fiecare personaj în parte și-a jucat rolul cu sânge rece și măiestrie. 

Notă:

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul oferit! Puteți cumpăra și voi cartea de pe site-ul editurii. De asemenea, dați un like pe pagina lor de Facebook sau urmăriți-i pe Instagram, pentru a fi la curent cu toate noutățile.