Încă un an #3 || 2018

Favoritele anului 2018

Înainte de a face obișnuitul top al celor mai bune cărți citite în 2018, o să trec un pic prin ceva statistici. De asemenea, nu știu câtă lume își amintește, dar la începutul anului trecut am făcut o postare cu Planuri pentru 2018, în care am listat niște obiective pentru noul an, în materie de blogging. Iar acum, la finalul anului, vreau să le reiau un pic și să văd ce am reușit să fac și ce nu. Cred că o să fie o postare ceva mai lungă, sper că veți rămâne cu mine până la final. 

• Am vrut ca anul acesta să citesc 50 de cărți. Aș spune că, din păcate, nu am reușit, dar de fapt sunt destul de mulțumit cu ceea ce am citit în 2018. Am trecut pe lista de cărți citite 47 de cărți, ceea ce e mai mult decât în toți anii de până acum. Pe lângă asta, cred că anul acesta am ieșit cel mai mult din zona mea de confort în materie de cărți, anume: am citit câteva volume de poezie, am citit și proză scurtă și chiar mi-a plăcut mult, am lăsat-o un pic mai moale cu genul fantasy (cel puțin așa am impresia), am recitit vreo 3 cărți (ținând cont că nu recitesc cărți mai deloc în mod normal), am citit ceva mai multă literatură română, ceea ce e bine. 
• Deși îmi propusesem să scriu 40 de articole pe blog, am ajuns la un număr total de 83! Dap, dublu și încă ceva pe deasupra. Și am și diversificat ceva mai mult postările. 
• Am ajuns și la un târg de carte și n-am cuvinte să descriu cât de fain a fost. Deși voiam mult să ajung la Gaudeamus, nu s-a întâmplat. În schimb, am fost la FILIT Iași și nu regret nici o secundă, pentru că a fost superb. Găsiți aici postările despre experiența mea de la FILIT, pe care vă invit cu plăcere să le citiți. 
• Chiar n-am idee dacă am citit mai mult de jumătate de cărțile din bibliotecă ce le aveam necitite, deși chiar nu cred. Mai ales că am și cumpărat destule noi. Plus cele primite de la edituri, nu, sigur nu. 
• Am făcut într-adevăr mai multe poze pentru bookstagram și am avut câteva perioade chiar foarte bune, deși au fost și pauze. Inclusiv acum nu sunt activ pe instagram, am șters aplicația din telefon pentru o vreme și nu sunt chiar sigur când o voi pune înapoi. Ah, și da, am depășit cei 700 de urmăritori, ajung la peste 1500. Nu m-aș fi gândit în veci că într-un timp atât de scurt pot ajunge la un număr atât de uimitor. Să fiu sincer, în ultima perioadă mi-am cam pierdut inspirația pentru poze de tip bookstagram și am încercat să mă focusez pe fotografie în general, dar mai ales landscape. Dacă vă interesează, găsiți o parte din pozele mele pe instagram la @the.onisim.
• Să recenzez 20 de cărți din ceea ce citesc. Un alt obiectiv, pe care l-am îndeplinit cu brio, recenzând nici mai mult, nici mai puțin de 30 de cărți.
• Am citit și 5 cărți în engleză, ceea ce e foarte bine. Fără nici o ordine, am citit așa: Passengers, Illuminae, not a fan., You'll get through this și The House of Hades.
• Și ultimul obiectiv a fost și el bifat. Am acuși un an de când am obținut prima mea colaborare cu Grupul Editorial Corint, iar în martie un alt an de când colaborez cu cei de la Nemira.

Și cam atât a fost cu obiectivele. Am bifat marea majoritate, ceea ce e bine. Pentru 2019, de altă parte, nu cred că am să fac o astfel de listă, ci am să las lucrurile să meargă de la sine și-om vedea la final de an ce am reușit să fac.

Iar acum să vedem care sunt cele mai bune cărți citite în anul 2018. Începem, logic, de la coadă la cap.

Ready Player One de Ernest Cline

Am citit cartea asta atât de repede și mi-a plăcut atât de mult cum a fost gândită. Nici măcar nu trebuie să vă placă jocurile video ca să vă placă cartea, o să o iubiți oricum. Are multe dedesubturi și o grămadă de referințe la cultura anilor 80. Și deși nu sunt familiar aproape deloc cu ce se întâmpla pe atunci, tot mi s-a părut extrem de interesant și captivant. Există și un film, dar... Nu prea are legătură cu cartea, în afară de ideea principală. Evenimentele din carte sunt muult mai faine și mai bine gândite. Și filmul e fain, în felul său, dar tot cartea rămâne cea mai bună. Găsiți recenzia cărții aici.

Corpul uman de Paolo Giordano

Aș putea denumi cartea asta o surpriză sau un act neplanificat. Am cumpărat-o în 2017 de Black Friday, doar pentru că avea un preț mic și suna interesant descrierea. A așteptat mai bine de jumătate de an pe raft, până să mă decid în sfârșit să mă apuc de ea. Iar când m-am apucat de ea, boom. BOOM! M-a lăsat fără cuvinte, m-a zdruncinat, m-a făcut să plâng, să zâmbesc, m-a învățat să prețuiesc micile momente și să prețuiesc oamenii din jurul meu și că fiecare lucru are vremea lui. Apoi, mi-a deschis drumul spre o aventură extraordinară cu numele de Paolo Giordano, care a urcat sus tare în topul autorilor mei preferați și m-a pus să caut și alte cărți de la el. Dar despre aste vorbim ceva mai târziu. Am scris și o recenzie cărții, în care am pus mult suflet și în care detaliez mult mai mult sentimentele mele despre carte. Vă invit să o citiți aici.

Ultima cină cu Leonardo. Anula de Cornel George Popa

Dacă o carte în limba română și scrisă de un autor contemporan a reușit să intre în top 10 pe un an, atunci vă spun din start că e o carte extraordinară. Îmbină istoria poporului român cu două personalități istorice pe care eu le admir - Ștefan cel Mare și Leonardo da Vinci - și, mai mult de atât, oferă o imagine detaliată a tradițiilor românești într-o manieră atât de captivantă. Combină evenimente istorice cu ficțiunea subtil, creează scene la care nu te-ai putea gândi și reușește să dea naștere unui roman extrem de original și bine scris. Este unul dintre romanele care mă determină să citesc mai multă literatură română și vi-l recomand. Trebuie să îl citiți. Și vă garantez că nu o să vă lase cu ochii în soare. Găsiți recenzia aici.

Seria Berlin de Fabio Geda & Marco Magnone

Nu am putut să aleg o singură carte și, ținând cont că am citit toate patru volumele în 2018, merge. Cum spuneam și în recenzia primei cărți, cred, ideea seriei în sine mi se pare atât de originală! Cine s-ar fi gândit să creeze un univers post-apocaliptic în care doar copiii supraviețuiesc unui virus apărut de nicăieri? Evident, Fabio și Marco. Pe parcursul a 4 volume nu foarte lungi, dar concentrate în tot felul de evenimente, m-am apropiat mult de fiecare personaj în parte și, cu fiecare volum, am fost uimit din ce în ce mai mult. Mi-au fost prezentate idei și întâmplări la care nu m-aș fi gândit în veci și care m-au dat complet peste cap, m-au făcut să cred că omenirea nu mai are nici o speranță sau, dimpotrivă, că poate mai avem o șansă. Mai pe scurt, mai pe lung, o serie bine gândită și bine scrisă și în nici un caz doar pentru copii. Eu aș recomanda-o oamenilor de orice vârstă, nu are un stil ca pentru copii și nici nu ai când să te plictisești citind-o. Chiar sper ca editura Corint să publice și următoarele două volume în 2019, nu știu cât mai rezist fără să știu ce se întâmplă. Recenziile aici: Focurile din Tegel, Zorii din Alexanderplatz, Bătălia din Gropius și Lupii din Brandenburg.

Singurătatea numerelor prime de Paolo Giordano

Și am revenit la Paolo Giordano. Cum spuneam mai devreme, după ce am citit Corpul uman, am știut deja că Paolo va fi unul dintre autorii mei preferați. Și, bineînțeles, m-am interesat ce alte cărți a mai scris și mai mulți oameni mi-au recomandat cartea aici de față. Carte care, fiind publicată un catralion de ani în urmă, nu era nicăieri de găsit sau de cumpărat. Printr-o minune, am găsit-o la biblioteca liceului, cred, și am devorat-o în mai puțin de o zi. M-a impresionat atât de mult și e una dintre cărțile pe care o voi avea aproape de inimă pentru totdeauna. Și, la fel ca alte cărți din topul acesta, este diferită de ceea ce citesc de obicei și asta îmi place. Sunt atât de nerăbdător să mai citesc și alte cărți ale lui Paolo. Găsiți recenzia, scrisă imediat după ce am terminat cartea, aici.

not a fan. de Kyle Idleman

Nu citesc eu tare des cărți de dezvoltare personală, dar și când citesc, se nimerește una deosebit de bună. Nu este singura carte de acest gen citită în 2018, dar cu siguranță este una foarte bună. Dacă ați vedea cât de însemnată și adnotată e cartea asta, cred că e cea mai studiată din toate cărțile pe care le dețin. Pe scurt, cum puteți citi și pe copertă, este vorba despre cum să devii ceva mai mult decât doar un fan al lui Isus și mi se pare atât de faină ideea și, citind cartea, am realizat chestii la care nu mi s-ar fi dus gândul până atunci. M-a ajutat mult să îmi stabilesc niște obiective în viață și sunt sigur că mă voi întoarce la ea de mai multe ori în anii următori. Iar dacă sunteți interesați de subiect, găsiți cartea acum și în limba română la editura Casa Cărții. 

Omul ceresc de Fratele Yun & Paul Hattaway

 Mi-a tot fost recomandată cartea asta și anul acesta, la o conferință, am văzut-o și mi-am cumpărat-o și cred că e una dintre cele mai bune decizii luate de mine în anul 2018. Mi-a luat câteva zile să o citesc și asta doar pentru că e tipul de carte cu greutate, pe care trebuie să o pui deoparte și să o înțelegi, să mesteci un pic până să ajungi la adevărata aromă ascunsă în spatele cuvintelor. Este o mărturie a unui chinez întors la credință și care trece prin o mulțime de experiențe uimitoare cu Dumnezeu, întreaga lui viață fiind o mărturie și el fiind un miracol viu, într-adevăr un om ceresc. Mai multe despre cartea asta nu am apucat să vorbesc, dar o voi face curând. Când scriu recenzia, mă întorc și las aici un link.

Circul nopții de Erin Morgenstern

Mamă, mamă, ce aventură a fost și romanul ăsta. O aventură chiar pe cinste. Am văzut cartea asta în social media atât de des și mă tot întrebam ce e cu ea. Când am aflat că e și publicată acum destul de mulți ani și încă e foarte populară, mi-am zis clar faci rost de cartea asta și o citești, trebuie că e foarte bună. E un fantasy 100% complex și pe gustul meu. Una din cărțile pe care le recomand când vine vorba de genul fantastic și care rămâne una dintre preferatele mele dintotdeauna. Povestea se învârte în jurul unui circ magic și a unui duel misterios despre care nimeni nu știe mai mult decât știe cititorul sau celelalte personaje în afară de autor, care, dați-mi voie să vă spun, e un geniu. Scriind acum, mi-au venit în minte toate evenimentele din carte și mintea mea încă nu concepe tot ce s-a întâmplat acolo pe deplin, atât de magică a fost. Poate nici să nu îți placă fantasy și tot vei iubi Circul nopții. Scrisă meticulos, cu atenție mare la detalii, cu grijă și talent în făurirea personajelor, Erin a scris ceea ce în câțiva ani va fi un clasic, vă pot garanta. Și chiar cred că scrisul ei este unul original și diferit de tot ceea ce am citit până acum. Am vorbit mai multe aici.

O torță în noapte de Sabaa Tahir

Prin iulie, am recitit primul volum al seriei înainte să mă apuc de acesta, pentru că nu îmi aminteam mai nimic din ce se întâmplase. Și îmi pare bine că am făcut asta, iar după ce am terminat de recitit, am trecut direct la volumul al doilea și uoh, a fost genial. Din nou, vorbim despre un fantasy adevărat și una dintre seriile și autorii mei preferați. Și dacă volumul 1 a fost un carusel, al doilea a fost un uragan de emoții, evenimente, răsturnări de situație și tot ce ți-ai mai putea dori de la un roman cu adevărat bun. Sabaa scrie cu o măiestrie ieșită din comun și te duce cu teoriile până în pânzele albe. Creează legături între personaje și evenimente într-un mod inimaginabil și pune totul cap la cap mult mai bine decât te-ai putea gândi. Am iubit totul la cartea asta, chiar și chestiile nasoale ce se întâmplă personajelor și mă bucur că mi s-au împlinit niște dorințe pe care le aveam încă din primul volum. Totodată, au fost înlăturate și niște temeri, doar ca să lase spațiu altora, noi, mai mari și mai înspăimântătoare. Am atâtea întrebări și abia aștept să văd ce s-ar mai putea întâmpla în A Reaper at the Gates. Recenzia ce urmează a fi scrisă cred că va conține și ceva spoilere, cu un avertisment înainte, bineînțeles, și o invitație la o discuție serioasă despre planurile malefice ale autoarei.

Și înainte să scriu despre chiar cea mai bună carte din acest an, am câteva mențiuni onorabile ce nu le-am putut include în top, dar nici pe dinafară nu le-am putut lăsa. Las doar coperta cărții și, unde e posibil, dați click pe poză și puteți citi și recenzia.

De neînvins de Laura Hillenbrand sau Cartea care mi-a schimbat viața și despre care voi vorbi și voi scrie până mor.

Înainte să știu de existența acestei cărți, am văzut filmul realizat după ea undeva prin 2015-2016. Apoi am aflat că este și carte și, prin bunăvoința celor de la Corint, am intrat în posesia ei și am citit-o. Recenzia scrisă acestei cărți a ajuns cea mai vizualizată de pe blogul meu și mă bucur enorm că a primit atenție din partea voastră, fiind citită de aproape 1000 de ori. Cartea este o biografie a atletului olimpic și a supraviețuitorului multor zile în derivă pe ocean și apoi al  de-al doilea război mondial Louie Zamperini. O biografie cutremurătoare și dureros de reală. Numai gândidu-mă acum la tot ce am citit în carte îmi tremură mâinile și îmi vin lacrimi în ochi. Nu știu ce să vă zic despre cartea asta mai mult decât am scris în recenzia ei. Probabil doar să o citiți și să îi dați voie să pătrundă în inima voastră și să vă schimbe viața și perspectiva asupra vieții. Am citit în cartea asta despre lucruri care nu par reale, dar sunt. Despre lucruri atât de rele și de răscolitoare, că nu îți vine să le dai crezare. Dar s-au întâmplat și oameni ca Louie le-au experimentat, au supraviețuit și au trăit să ne spună și nouă despre ele. Am fost profund marcat de această carte și, pe lângă toate sentimentele mai puțin plăcute ce mi le-a indus, mi-a dat și puțină speranță prin finalul ei. Pentru mine, Louie este un adevărat model de urmat în viață. Un om cu o tărie de caracter deosebită, cu o credință care a mutat munți și cu o dragoste în inimă și o putere de a ierta ce puțini o au. Vă recomand din toată-toată inima mea să citiți cartea aceasta. Sau măcar să vedeți filmele. Oricum ar fi, merită să aflați despre viața acestui om și să învățați ceva din mărturia lui.

Uff, gata. Am ajuns și la final. Mi se pare că am scris o veșnicie și sper că măcar o parte din voi ați ajuns cu lectura până aici. 2018 a fost într-adevăr un an al lecturilor diferite, bune, dar și al întoarcerii la vechi iubiri (mă refer la recitit, bineînțeles). A fost un an de cotitură în călătoria mea cu blogul acesta, deși spre final de an audiența a scăzut considerabil, fără nici un motiv aparent. Dar eu o să continui să îmi fac munca ca întotdeauna, din plăcere și pentru mine, în primul rând, nu pentru alții, iar lucrurile vor merge de la sine, sunt sigur. Sper că de-a lungul anului am reușit să vă transmit stări de bine și recomandări frumoase, că ați citit cărți la recomandarea mea care v-au influențat la fel de mult (sau, de ce nu, mai mult) ca pe mine și că v-a făcut plăcere să luați din timpul vostru pentru a citi niște articole din când în când aici pe blogul meu. Mulțumesc că ați fost alături de mine și vă invit să stați aproape și în 2019, an în care cine știe ce lucruri se vor mai întâmpla. Numai bine!