Muzică, lupte și cai

Recenzie de carte

„Bătălia din Gropius” - F. Geda & Marco Magnone

Titlu: Bătălia din Gropius (Berlin #3)

Autori: Fabio Geda și Marco Magnone

Apariție: 10 noiembrie 2016 (20 septembrie 2016, în original)

Nr. pagini: 226

Tip copertă: cartonată

Editura: Corint, colecția Corint Junior

Traducere: Gianina Tivdă

Descriere:

La Corint Junior, continuăm seria Berlin cu al treilea volum, Bătălia din Gropius. O distopie captivantă care se adresează adolescenților, scrisă de autorii italieni Fabie Geda și Marco Magnone.

Este decembrie 1978 şi iarna se abate asupra Berlinului. De ambele părţi ale Zidului, stratul alb al zăpezii a îngheţat peste casele şi şcolile în ruină, peste parcurile şi curţile pustii. În ultimii trei ani, un virus incurabil a exterminat populaţia adultă a oraşului, constrângându-i astfel pe copiii şi tinerii care au supravieţuit să trăiască la voia întâmplării, până când, odată ajunşi la vârsta maturităţii, boala să-i ucidă şi pe ei.

De data aceasta, un război necruţător se dezlănţuie între grupurile de tineri, care duc zi de zi o luptă dură pentru hrană şi resurse. Grupul din Tegel, condus de nemiloasa Wolfrun, incendiază adăposturi şi seamănă teroarea în Gropius, cartierul simbolic al Berlinului, sub privirile îngrozite ale Christei și ale lui Jakob. Nimeni și nimic nu pare să îi oprească, și totuși cineva mai păstrează încă în inimă o scânteie de umanitate...

Părerea mea: 

Știu că la volumul doi am spus că mi-a plăcut mult mai mult decât primul volum, dar din toate ce le-am citit eu până acum, volumul al treilea este preferatul meu, din mai multe puncte de vedere. 

La fel ca și la celelalte volume, mă voi plânge de scurtimea cărții. Ideile autorilor sunt prea faine și nici bine nu intru în acțiune, că se termină cartea. Dar, spre deosebire de alte cărți, știu să valorifice cele câteva sute de pagini și să dea tot ce e mai bun în ele. Intrând în acțiune încă de la prima pagină și până la ultima, cartea asta m-a întors pe toate părțile și m-a uimit de nenumărate ori, prin personaje, prin întorsăturile de situație și, mai ales, prin final. Dar vă voi spune mai multe despre el, ei bine, spre final. 

Mai întâi vreau să vorbesc despre personaje, pentru că simt că acesta a fost volumul lor, volumul în care au avut momentele lor de refelxie și de dezvoltare. S-a pus mai mult accentul pe individualizarea fiecărui personaj și mi-a plăcut aspectul ăsta, pentru că am avut posibilitatea să le cunosc mai bine și să mă apropii mai mult de ele. Am reușit să observ pășirea celor mai mari în ceea ce se presupun a fi ultimii lor ani de viață și conștientizarea acestui fapt, să observ reacțiile copiilor când cineva apropiat sau pe care îl stimau moare, când sunt puși în fața primei iubiri adolescentine și când răscolesc în cei din jur după un pic de umanitate, pentru că unii au pierdut-o de când adulții au dispărut. Și ah, cât de mult m-a putut uimi șoca lipsa de scrupule și răutatea de care pot da dovadă niște copii, ceea ce mă face numai să mă întreb ce aș face eu dacă aș fi în locul lor. 

„Dacă avea o calitate de care era cu adevărat mândru, aceasta era capacitatea lui de a reacționa atunci când viața îi trăgea pumni. De fiecare dată când pierduse pe cineva sau ceva, de fiecare dată când ajunsese la pământ, se ridicase și începuse din nou să acționeze. Știa că viața avea o datorie față de el. Sigur, nu avea nici cea mai vagă idee unde se afla acest credit și când l-ar fi putut încasa, dar nu-și prea bătea capul cu asta, atât de puternică era convingerea lui că, în cele din urmă, totul se va aranja.”

După cum spune și titlul, și după cum veți afla chiar din primele pagini ale cărții, cei din Tegel pornesc un război împotriva celorlalte grupuri de copii din Berlinul de Vest. Și mai există și o luptă interioară, să îi spun așa, în cadrul unuia din dintre grupuri pe care am anticipat-o, deși mi-am imaginat-o în cu totul alt mod și mi-a plăcut că, deși situația în sine a fost ceva previzibil, modul în care s-a desfășurat totul, personajele implicate fiind cu totul altele decât mă așteptam eu și, în final, chiar situația fiind alta. Și cam așa a stat și cu războiul dintre Tegel și celelalte grupuri. Am fost atât de plăcut surprins de inteligența și ineniozitatea copiilor și de bunătatea și răutatea pe care au arătat-o unii față de alții, de modul în care s-au agățat fiecare de un lucru anume, trăind cu ideea că sfârșitul este aproape. Și totuși, deși tăiesc într-o lume fără reguli, relativ, au fost totuși câțiva care nu au lăsat ca povara virusului să stoarcă și ultima bucățică de oameni din ei. 

Iar finalul, ah, finalul ăla cât de tare m-a lovit. Nu mă înțelegeți greșit, voiam să se întâmple ceva asemănător, mai devreme sau mai târziu, dar nu așa, nu în felul ăsta. Și nu în momentul ăla. Autorii chiar știu cum să te facă să vrei să citești neapărat și următorul volum. Tot aici trebuie să menționez că stilul lor îmi place foarte mult și, pentru niște cărți de literatură pentru copii, se ridică la standarde destul de înalte.

Abia aștept să văd ce se întâmplă în volumul 4 și 5 și 6 și câte or mai fi (la cât mai multe, zic eu). Și sper să fie un volum de el puțin 300-400 de pagini. Oricum ar fi, va fi una dintre seriile mele preferate și pe care o s-o recomand destul timp de acum încolo. Și dacă până acum nu am zis mai nimic de copertele lor care, deși îmi plac, nu pot spune că sunt impresionante, ei bine, tocmai am găsit coperta volumului 6, care apare pe 12 iunie în italiană și e superbă, adică mă holbez la ea de când am găsit-o! Și când mă gândesc că doar volumul 4 mai e tradus și după trebuie să aștept... Vă rog, faceți o treabă bună cu traducerea cât mai rapidă, Corint! Mulțumesc mult!

Notă:

Din aceeași serie:

Mulțumesc din suflet editurii Corint, care mi-a oferit șansa să descopăr această serie! Puteți cumpăra cartea, alături de restul volumelor apărute, de pe site-ul editurii sau din librăriile partenere. Nu uitați să lăsați un like pe pagina de facebook și un follow pe pagina de instagram, pentru a fi la curent cu toate noutățile!