Viață, traume și sentimente
Recenzie de carte
„Câteva feluri de a dispărea” - Flavius Ardelean
Descriere:
Părerea mea:
Uite încă o carte scrisă de un autor român contemporan care mi-a plăcut! Cine ar fi crezut? Am vrut să citesc romanul ăsta datorită recomandării Ghandei, care a vorbit atât de frumos despre scriitura lui Flavius încât am vrut să o gust și eu. Și, bineînțeles, pentru că e parte din colecția n'autor, de la Nemira, colecție din care tot ce am citit până acum mi-a plăcut la maxim. Dar haideți să vorbim despre colecția de povestiri scurte semnată de Flavius Ardelean, Câteva feluri de a dispărea, și de ce merită să citești autori români contemporani.
Îmi este oarecum greu să pun în cuvinte gândurile mele despre cartea aceasta, întrucât fiecare poveste este unică și atât de diferită. Nu toate povestirile m-au dat pe spate și nici o povestire nu seamănă cu alta, deși se observă ușor mâna lui Flavius în fiecare dintre ele. Se simte atât de proaspăt, dacă pot folosi cuvântul acesta, să citești scrieri românești. Cuvinte, propoziții și fraze care au fost gândite în limba română, care sunt în original, nu o traducere, oricât de bună ar fi ea. Limba română e atât de bogată în cuvinte și exprimări. Și Flavius, într-adevăr, nu dezamăgește, ci se ridică la înălțimea așteptărilor. Deși pe alocuri se folosește de vulgarisme cărora eu unul nu le văd rostul, am reușit să trec de ele și să mă bucur de universurile create.
Cerul de deasupra noastră căpătase o nuanță vânătă și un sunet surd îmi părea că răsună de dincolo de el. Cineva lovea cerul de pe partea cealaltă.
Și ce universuri! Fiecare dintre cele șapte povestiri are loc într-un cadru diferit. Fie că e vorba de o școală aparent normală, un sat deosebit undeva lângă o pădure sau o lume fantastică genială, Flavius își alege cu grijă locurile în care dorește ca personajele să experimenteze tot spectrul sentimentelor, indiferent că-s bune sau rele. Mi-a plăcut enorm modul în care cadrul acțiunii este modelat după personaje și trăirile lor. Frica capătă forme noi, durerea și nesiguranța sunt transformate în miraje, iar dorul este palpabil, material.
Și să ajungem la personaje. Fiecare povestire are în centrul ei un personaj sau un grup de personaje deosebite. Nu aș putea spune că autorul a creat niște personaje uimitoare, unice, de care să te atașezi. Nici că ai avea timp să faci asta în doar câteva zeci de pagini. Dar ai timp, totuși, să simpatizezi cu personajele. Să înțelegi prin ce trec, să le înțelegi temerile și confuzia experimentate. Să înțelegi de ce acționează în modul în care o fac și să te enervezi din cauza lipsei umanității altor personaje. Acțiunile personajelor și cadrul în care toate se întâmplă au un rol aparte de a te ține cu sufletul la gură și cu inima bătând în ritm alert.
Bietul pustnic își lipește urechea de perete și îi pare că îi aude, pe toți crede că-i aude: e orașul, sunt copiii, sunt zumzetul, și freamătul, și pașii din adâncuri.
Aș vrea să vă las, mai jos, titlurile celor 7 povestiri din colecția lui Flavius. Așa, ca un mic sneak peek care sper că vă va face și mai curioși:
- Cunoaște-te pe tine însuți
- Cel care dărâmi templul și-n trei zile îl zidești
- Domnul Katabasis în orașul nostru
- În Oglinzi, oglinzile
- Toată bezna din ochii lor
- Inima mare, neagră, putredă, urât mirositoare
- Din somnul său în alambic
De același autor:
Mulțumesc din suflet editurii Nemira pentru exemplarul oferit pentru recenzie. Puteți achiziționa romanul lui Flavius Ardeleani de pe site-ul editurii sau de la librăriile partenere. Nu uitați să dați un like pe Facebook și un follow pe Instagram pentru a fi la curent cu toate noutățile lor!
Și eu vreau s-o citesc, mă atrage mult titlul! :) Mulțumesc pentru recenzie!
RăspundețiȘtergereSunt sigur că o să îți placă! Aștept impresii!
Ștergere