Corăbii, porci și titani

Recenzie de carte

„Circe” - Madeline Miller

Titlu: Circe

Autor: Madeline Miller

Nr. pagini: 424

Tip copertă: cartonată, cu supracopertă

Editura: Paladin

Traducere: Ioana Filat

Descriere:

Pe vremuri credeam că zeii sunt opusul morții,

însă acum îmi dau seama

că sunt mai morți decât orice altceva,

căci sunt neschimbători și totul li se scurge până la urmă

printre degete.

Lumea este condusă de zei și titani. O lume plină de rivalități și intrigi în care Circe nu-și poate găsi locul. Mai întâi, îndură umilința și disprețul propriei familii, fiindcă ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui și cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternică precum tatăl său și nici fermecătoare ca mama ei nimfă. Dar Circe se dovedește a fi un copil neobișnuit, care deține puterea vrăjitoriei, ceea ce constituie de acum o amenințare pentru zei...

Vrăjitoarele nu-s chiar așa delicate.

Părerea mea:

Circe m-a introdus în mitologia greacă într-un mod complet diferit față de tot ce am citit până acum, fie că a fost vreun roman de-al lui Rick Riordan sau Legendele Olimpului scrise de Alexandru Mitru. În prim-plan o avem pe titana Circe, fiică a mărețelui Helios și a nimfei Perse care, alături de frații ei, Aietes, Pasifae și Perses, se numără printre primii vrăjitori de pe Pământ. Însă aceste informații nu te pregătesc nici pe departe pentru ce te așteaptă în roman.

Înarmată cu personaje și evenimente luate direct din legendele grecilor sau din Odiseea lui Homer, autoarea creează un cadru nou al acțiunii, cel puțin pentru mine. Nu știu dacă cineva a mai descris palatele lui Helios sau insula lui Circe atât de detaliat pe cât a făcut-o Madeline, dar pe mine m-a captivat modul în care au luat naștere toate acele decoruri mitice și cum a reușit să le contureze atât de viu în mintea mea. Pe lângă asta, personajele nu mai sunt niște mituri îndepărtate, ci, în limita posibilităților, sunt umanizate și aduse mai aproape de cititor. Cu fiecare pagină, personajele devin tot mai vulnerabile, mia deschise față de cititor și ești prins în vraja lor, intri în lumea lor cu pași mărunți, dar siguri, și descoperi o minunăție.

Acțiunea romanului te poartă dintr-o parte în alta cu o delicatețe deosebită. Dinamică pe alocuri, crudă în altele, pașnică în majoritatea timpului, povestea nu se grăbește să sară la concluzii sau să ajungă într-un anumit punct al poveștii mai devreme decât este necesar. Ușor-ușor, se țese o poveste magnifică, în care fiecare personaj își câștigă propriul destin, propria faimă, propria poveste. Și surprinde dintr-o perspectivă unică povestea lui Circe, transformând-o într-un personaj plăcut, puternic, bine individualizat de toate celelalte. Totodată, mi-a plăcut enorm modul în care autoarea a reinterpretat povestea unor personaje sau modul în care le-a modelat vocea, transformând eroi în oameni lași și oameni neputincioși în persoane vrednice. 

Madeline Miller știe, într-adevăr, să vrăjească cititorul și să îl atragă în plasele ei, conturând cu măiestrie o poveste magnifică, condimentată cu detalii surprinzătoare, cu personaje uimitoare și un fir narativ excepțional. Povestea lui Circe se desfășoară în fața ochilor cititorului ca un ghem de ață, firele ajungând să se întrepătrundă atât de subtil pe gherghef într-o țesătură măiastră, plăcută la privit și fină la atingere. Circe e un roman vrednic de așezat la rang de cinste și nu degeaba a câștigat atâtea premii. Consider că e o lectură obligatorie pentru orice iubitor de mitologie greacă, dar și pentru iubitorii genului fantasy, fiind într-adevăr o capodoperă. Am crezut și eu că poate lumea exagerează și îmi era frică să nu mă dezamăgească, dar s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Și chiar l-a depășit.

Notă:

Romanul este apărut la noi la Editura Paladin, în traducerea Ioanei Filat, într-o ediție absolut superbă, calitativă. Țin să le mulțumesc pe această cale pentru exemplarul oferit! O găsiți aici. (și este la reducere pentru puțin timp!)