Putere, blesteme și o cetate

Recenzie de carte

„Elantris” - Brandon Sanderson

Titlu: Elantris (Elantris #1)
Autor: Brandon Sanderson
Apariție: februarie 2016 (21 aprilie 2005, în original)
Nr. pagini: 744
Tip copertă: cartonată
Editura: Paladin, colecția Fantasy Masters
Traducere: Iulia Dromereschi

Descriere:

Elantrisul, orașul solar al oamenilor-zei, își pierde măreția atunci când, pe neașteptate, este lovit de blestemul Reodului, iar semizeii se transformă în cadavre vii.

Povestea ia o întorsătură și mai sumbră atunci când însuși prințul moștenitor al Arelonului, Raoden, cade pradă blestemului și este închis în orașul decăzut.

Între timp, Sarene, prințesa care urma să-i devină soție, sosește în Arelon, unde i se spune că alesul inimii ei este mort. Niciunul dintre ei nu este însă dispus să-și accepte soarta, așa că vor porni separat într-o luptă pentru aflarea adevărului și a naturii Reodului, fiind ajutați de ființe cu puteri supranaturale. Când se vor întâlni, îl va mai recunoaște Sarene pe Raoden? Soarta Elantrisului este în mâinile lor.

Părerea mea:

Inițial, când am luat cartea asta de la o prietenă, a stat undeva deoparte câteva săptămâni bune până să mă apuc de ea. Și când în sfârșit s-a întâmplat minunea și am început-o, eram puțin indecis de început. Daaar, un MARE DAR. După doar puțin puțin timp, când am intrat în acțiune cum trebuie, nu am mai lăsat-o din mână până nu am dat-o gata. Și am regretat că nu am citit-o mai devreme. Pentru că este una dintre cele mai geniale cărți citite de mine vreodată. De ce? Ah, am multe motive.

În primul și în primul rând, Elantris nu e doar titlul romanului, ci și numele unei cetăți-minune/divine/binecuvântată de oameni-zei. Știu, nu are sens, poate nici eu nu m-am exprimat chiar cum trebuie, dar chiar asta e. Dacă veți citi cartea (și trebuie să faceți acest lucru), veți înțelege totul super bine. Toate bune și frumoase, până când toată această binecuvântare se transformă într-un blestem de care toată lumea se teme. Acesta este motivul principal al aproape tuturor conflictelor din carte, alături de conflictele de factură religioasă și politică, subiecte pe care Brandon a reușit să le trateze mai bine decât mi-aș fi putut imagina că se poate.

Spre deosebire de majoritatea lumilor fantastice, magia este un blestem în Elantris. A fost ceva bun, dar nu mai este. Și nu a fost nimeni care să distrugă sau distorsioneze magia, ci ea însăși și-a schimbat natura fără veste, peste noapte, dând naștere unui blestem îngrozitor. Iar lupta prințului pentru aflarea motivelor din spatele acestei nenorociri este o aventură pe cinste. Deși o aventură lungă, dar nicidecum plictisitoare, devine din ce în ce mai interesantă cu fiecare pagină. În același timp, există două planuri narative, cel de care tocmai am zis și cel din exteriorul Elantrisului, parcă aflat într-o cu totul altă carte. Pentru cei de afară, Elantrisul e un loc plin de monștri și întunecat, iar conflictele sunt și ele la fel de interesante. Cum spuneam și mai sus, autorul dezvoltă tema religiei așa de bine și dacă pentru unii ar putea părea plictisitoare partea asta a cărții, mie mi-au plăcut enorm secvențele în cauză și discuțiile dintre acei preoți au făcut pentru mine și mai fain romanul.

La fel de impresionat am rămas și de lumea creată de autor, lumea în care toată acțiunea are loc. Este una dintre cele mai complexe și de „inteligente”, să-i zic așa, lumi peste care am dat vreodată în cărți. Are omul ăsta o imaginație bogată și idei atât de uimitoare, așa cum rar întâlnești, aspecte pe care eu le-am apreciat enorm. M-au introdus într-o lectură deopotrivă captivantă și intrigantă, o lectură care când s-a terminat mi-a lăsat un gol în inimă, dar mi-a și umplut în același timp sufletul cu sentimente de nedescris. Fără glumă spun că Elantris este o lectură de care e imposibil să nu te îndrăgostești. După primele câteva pagini, ești atras în acțiune și te îndrăgostești până peste cap de personaje și nu te mai desprinzi de carte până la final. Și apoi ești în stare să citești doar Brandon Sanderson. Bine, nu am făcut asta, dar Brandon a ajuns oricum printre autorii mei preferați. Și chiar vreau să citesc și alte romane/serii de la el.

Notă: