Iarnă, tradiții și nisip

Recenzie de carte

„Dincolo de nisipuri” - Fănuș Neagu

Titlu: Dincolo de nisipuri

Autor: Fănuș Neagu

Apariție: 1962

Nr. pagini: 112

Tip copertă: broșată

Editura: Semne

Descriere:

Culegere de nuvele reprezentative ale cunoscutului scriitor, printre care: Ningea în Bărăgan, Lisca, Acasă, Lebăda neagră, Zeul ploii ș.a. Întâmplările din proza lui Fănuș Neagu sunt crude și uimitoare, iar tipologia lui coboară într-o halima dunăreană: bărbați iuți și lunatici, femei iubărețe și răzbunătoare, popi haiduci și hoți de baltă sentimentali, lirici.

Părerea mea:

Colecția asta de povestiri a fost prima mea lectură pe anul 2019, am citit-o în vacanță, mare parte din ea pe mașină. De unde am ajuns eu să citesc proza scurtă a lui Fănuș Neagu? Încă de când eram mic, când am „studiat” la școală o povestire de-a lui Fănuș Neagu, nici până acum nu sunt sigur cum se cheamă exact (era ceva cu un copil sărac care privea de la depărtare casa unui om bogat în preajma Crăciunului), m-am îndrăgostit de stilul autorului și povestirea aia rămâne pentru mine un vis plăcut, cald și cu aer de basm din copilărie. Și ceva timp am tot căutat - vorba vine - să citesc ceva de la Neagu. Iar într-o zi, eram la biblioteca liceului repetând o scenetă sau ceva de genul ăsta când dintr-odată mi se oprește privirea asupra cărții despre care vorbim, pusă undeva la marginea raftului, coperta afișată frumos, parcă așteptându-mă pe mine. Nu am ezitat nici o secundă, am împrumutat-o în acel moment. A stat ceva timp la mine acasă și apoi m-am apucat de ea. Și...

Am călătorit în timp. Literalmente. De la povestiri care au loc în satul românesc, în miez de iarnă, la povestiri cu puternic accent comunist sau episoade frivole pe mal de Dunăre, am fost cucerit și compelt captivat de proza lui Fănuș. Încă odată, eram copil, îndrăgostit și fermecat până peste cap de niște povestiri de câteva zeci de pagini.

Și dacă de multe ori când citesc mă las purtat de val și zbor printre rânduri, aici nu a fost cazul. Înseși povestirile mi-au impus ritmul lecturii și nu am avut cum să mă opun: am citit fiecare povestire cu calm, am digerat-o, am privit în spatele poveștii, m-am identificat cu unele personaje sau am gustat din noi perspective în dreptul altora. Am pășit cu pași ușori într-o carte de istorie, am învățat lucruri interesante despre cultura noastră, am privit prin ochi de copii, de tineri, de părinți, de bătrâni. Am cunoscut România cum n-aș fi putut niciodată să o cunosc dacă nu erau cărțile. Și cred că tocmai aspectul ăsta mi-a deschis apetitul pentru mai multă literatură română: dorința de a cunoaște mai multe din istoria și cultura poporului meu, aspecte pe care nu le găsești în cărțile de istorie, ci pe care la afli fie de la înaintașii tăi, fie din cărți de genul.

Fiecare povestire a avut ceva aparte. Unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin. Unele s-au axat pe aspecte politice, altele pe viața și trăirile omului - sau ale unei grupări de oameni. De unele din ele m-am atașat enorm și îmi părea rău când se terminau, erau pasaje întregi pe care am simțit nevoia să le subliniez, dar din păcate nu era cartea mea și acum îmi pare rău că nu am făcut măcar niște poze. Am gustat fiecare cuvânt al acestei cărți și mi-a părut rău când s-a terminat. E imposibil să nu te nu îndrăgostești de stilul lui Fănuș și de personajele și cadrele create.

Profesoara mea de limba română a rămas puțin uimită când m-a văzut că citesc asta. Ca să nu spun șocată. După ce i-a trecut șocul, am început o conversație despre Fănuș Neagu, iar, printre altele, mi-a recomandat romanul “Îngerul a strigat”, considerat cel mai bun roman al lui. L-am găsit și pe acesta la bibliotecă și nu, chiar dacă e august deja și am luat cartea de câteva luni, încă nu m-am apucat de ea. Dar e destul de sus pe lista cu cărți de citit și in viitorul foarte apropiat mă apuc de ea. Până atunci, vă recomand și vouă opera lui Neagu. Nu e un clasic plictisitor și care scrie pagini întregi de descriere. De fapt, nici nu sunt sigur că e clasic, ci mai degrabă scriitor modern (sau chiar contemporan). Dar scriitura lui are cu siguranță menirea de a captivă și fermeca orice cititor, de orice vârstă.

Notă: