O carte, scrisori și un dragon

Recenzie de carte


„Colecționarul de istorie” -- Elizabeth Kostova


Apariție: martie 2006
Nr. pagini: 720
Tip copertă: cartonată cu supracopertă
Editura: Rao
Traducere: Adriana Bădescu








Descriere:


Într-o noapte, scotocind prin biblioteca tatălui ei, o tânără de 16 ani face o descoperire stranie: un plic cu scrisori îngălbenite de vreme, adresate "dragului şi nefericitului meu succesor".Iar alături, o carte bizară, cu paginile complet albe, mai puţin în mijloc, unde apare imaginea unui dragon însoţită de cuvîntul "Drakulya". Această carte este cheia unui înfricoşător mister, sămânţa unei obsesii care a dus la moartea multor oameni. De-a lungul secolelor, generaţii întregi de istorici şi-au riscat reputaţia şi viaţa în încercarea de a dezlega această enigmă şi de a descoperi adevărul despre Vlad al III-lea (Ţepeş), cârmuitor al Valahiei medievale şi apărător al creştinătăţii împotriva cotropirii otomane, a cărui domnie a inspirat legenda lui Dracula.


Acum este rândul acestei tinere de a continua cercetările, într-o călătorie care ne va purta de la Amsterdam la Paris, Istanbul, apoi lîngă Bucureşti - la Mănăstirea Snagov -, în Ungaria şi în Bulgaria, pe urmele misterului care umbreşte trecutul familiei sale şi care se leagă indisolubil de un rău străvechi, nemuritor.




Părerea mea:

Cum puteți citi și în descrierea de mai sus, ați realizat probabil că romanul ăsta este, mai mult sau mai puțin, cu și despre vampiri. Adevărul este că nu am știut asta când am ales cartea de pe rafturile din biblioteca liceului. M-a atras în primul rând titlul ei, „Colecționarul de istorie”. Deși nu ar părea așa, chiar îmi place istoria, iar ficțiunea istorică și romanele care mă fac să dau un search pe Google ca să văd dacă anumite chestii din carte chiar s-au întâmplat și în realitate, se numără, cumva, printre preferatele mele. Totodată, văzând cuvântul colecționar mă așteptam la ceva mai.. în prezent. Dar nu. Bineînțeles.

Următorul lucru care mi-a sărit în ochi și de care m-am îndrăgostit pe loc a fost coperta. Supracoperta de fapt, dar și coperta propriu-zisă, având cotorul din material textil (preferatele mele). Dar mi-a trecut când am citit fragmentul de pe spate, care începe cu „Dragul și nefericitul meu succesor”, iar apoi descrierea, care precizează acești 3 termeni-cheie: Vlad Țepeș, Valahia medievală, Mânăstirea Snagov. Și din acel moment am știut că trebuie să citesc cartea asta.

Deși poate părea un monstru pentru unii din voi (romanul, nu Dracula), cele 720 de pagini ale sale se citesc uimitor de repede. Asta datorită stilului minunat al lui autoarei. Elizabeth scrie minunat, având tipul ăla de secvențe descriptive care te fac să îți dorești să fi avut talent la pictat ca să poți surprinde toate acele momente descrise. Pe lângă asta, scriitoarea alternează stilul de narare atât de bine, trecând ușor de la povestire la persoana I la povestire prin intermediul scrisorilor, apoi la fragmente de jurnal sau povestiri de la un personaj la altul, doar ca mai apoi să se folosească de documente vechi de sute de ani ca să descrie anumite scene. Este minunat cum, pe parcursul romanului, călătorești întâi în Anglia din timpul Războiului Rece, apoi de-a lungul Europei, trecând prin Ungaria comunistă și printr-o Bulgarie mai mult decât pitorească, ajungând într-un final în capitala Orientului Mijlociu, Istanbul sau, ocazional, Constantinopol.

Aceasta NU este o carte convențională. Ci, ca orice altă ficțiune istorică, îmbină fapte reale cu plăsmuirea autorului, creând o minunăție. Autoarea face referire la cărți care chiar au fost publicate („Dracula” lui Bram Stoker, spre exemplu) și la locuri care au o mare însemnătate istorică în prezent, ceea ce a tot amplificat în mintea mea ideea că romanul ar putea fi o poveste reală (sau că imaginația mea merge prea departe. Stai.. e vreo diferență?!) Mai mult decât atât, cred că orice român ar trebui să citească cartea asta. Poate nu ai reținut multe lucruri de la ora de istoria României medievale, dar te asigur că romanul ăsta e o minunată lecție de istorie românească prezentată de o... americancă.

Un alt lucru ce l-am super apreciat a fost elementul de surpriză, suspansul, secretele dezvăluite ușor ușor pe parcursul romanului. Parcă îmi e și frică să dau prea multe detalii despre acțiune, de teamă să nu dezvălui ceva mai mult decât un spoiler, anume „secrete păstrate cu grijă de peste 500 de ani”. M-a uimit cât de bine a reușit să păstreze anumite chestii pentru partea de final, care mi-a plăcut la nebunie, deși parcă mi-aș fi dorit să fie un pic mai lungă.

Deși apar relativ puține personaje în roman (proporțional cu lungimea acestuia), mi-a plăcut super mult cum au fost conturate, menirea lor fiind aceea de a ilustra (eu zic că au făcut-o destul de bine) originile anumitor popoare de care aceștia aparțin, evidențiind atât de bine barierele culturale și cât de diferită poate fi lumea, la numai un pas făcut peste o graniță. Am iubit accentul pus pe tema asta de-a lungul povestirii. (Să nu mai vorbesc de câte feluri de mâncare tradiționale care mi-au lăsat gura apă au fost descrise!)

De altă parte, nu mă mir de cum a reușit Elizabeth să construiască romanul perfect. După ceva muncă de „cercetare” am aflat că ea însăși a făcut cercetări (de data asta pe bune) pentru carte aproximativ 5 ani de zile, ceea ce e destul de mult și găsești rar o muncă ca asta în prezent. Eu unul apreciez chestia asta și îmi plac cărțile care au în spate ani de cercetare. Iar rezultatul este pe măsură, zic eu.

Și ultimul aspect, dar nici pe departe cel din urmă, țin să mulțumesc Adrianei Bădescu pentru o traducere mai mult decât minunată!


Realizez că recenzia asta e una cu totul diferită de ce am scris până acum, dar simt că am pus mult mai mult suflet în ea decât în altele și sper că voi reuși și pe viitor să creez recenzii la fel de bune. Părerea mea. Nu ezitați să îmi spuneți punctul vostru de vedere. Contează enorm! Eu totuși sper că v-a plăcut și că vă veți întoarce aici! Până atunci, vă doresc numai lecturi minunate!

Notă:

Alte cărți scrise de aceeași autoare:

Comentarii

  1. Oh, este pentru prima oara cand aud de aceasta carte si, dupa recenzia citita, pot spune ca mi-o doresc enorm !! Fictiune istorica, Vlad Tepes, Dracula <3 Pe gustul meu ! Cartea imi aminteste putin de Si ma intunec. Nu stiu daca ai citit-o, dar daca nu, trebuie neaparat sa faci rost de ea. Este o bijuterie :D
    Felicitari pentru recenzie, este foarte reusita :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am citit Si ma intunec, insa am auzit de ea. Multumesc de recomandare!
      Multumesc! =D

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

S-ar putea să îți placă și:

Lansare „Jurnal”, volum 2 - Ion Rațiu