Coduri, lectii de viata si praf de stele

Recenzie de carte

„I. R. En.” - Sandra Coroian

Titlu: I. R. En.

Autor: Sandra Coroian

Apariție: 6 octombrie 2016

Nr. pagini: 229

Tip copertă: broșată

Editura: Quantum Publishers, colecția SciFi

Descriere:

Atunci când afli că viața pe care ai trăit-o nu îți aparține, ce ai de gând să faci?
Într-o lume în care oamenii se ghidează după 5 coduri, sunt conduși de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, Cehel Ynue, o tânără ce pornește în viață ca fiind un copil prodigy, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile.

Pe parcursul călătoriei sale, Cehel se întâlnește de mai multe ori cu termenul necunoscut I.R.En., care îi obsedează subconștientul și care o împinge spre aflarea adevărului.
O singură lume, fenomene bizare greu de explicat, un Healer și un Mediator care refuză să accepte realitatea oferită de către sistem.
I.R.En., romanul care împinge cititorul să se îndoiască de propria realitate în care trăiește, făcându-l să întoarcă pagină după pagină pentru a afla răspunsul la toate întrebările pe care este constrâns să și le pună.

Părerea mea:

Te-ai îndoit vreodată cu adevărat de existența ta? Te-ai întrebat dacă nu cumva trăiești un vis din care speri că te vei trezi în curând? Ei bine, eu nu prea. Până acum. Până când am terminat I. R. En. Și tot ce am de spus chiar acum este: Sandra Coroian, ești un adevărat geniu! 

Creând o lume de SF cu totul și cu totul originală, autoarea romanului reușește să surprindă, prin cuvinte simple și fără prea multe complicații și chestii sofisticate, o mare mică parte din realitatea în care trăim. Deși transpuse într-o lume mult mai dezvoltată și avansată din aproape toate punctele de vedere, situațiile expuse în I. R. En. sunt, pe cât de tulburătoare, pe atât de autentice și de asemănătoare cu evenimentele din realitate, dând cărții un gust dulce-amar și ajutând la construirea unei legături mult mai puternice între cititor și firul narativ.

- Jason, ce îmi ceri tu e inuman.

- De când suntem noi oameni, Les?

- Și dacă nu suntem, atunci de ce ne comportăm ca unii? 

Scris într-un stil relativ simplist, dar totodată profund, Sandra dă naștere unui univers nou, ce se creionează cu ajutorul unor elemente creative și perfect combinate între ele, elemente care te captivează și dau adevărata senzație de roman ScienceFiction.

Poză făcută la 1 noaptea, chiar
după ce am terminat minunăția asta

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult mult la romanul ăsta au fost personajele. 

În primul rând, Cehel, protagonista. Pe numele ei întreg Cehel Ynue, o fată de 20 de ani, Healer cu normă întreagă, îndrăzneață, gata să își ducă la îndeplinire scopurile și cu un obicei interesant/ciudat de a repeta ultimele cuvinte din replicile altor personaje.

Trăind într-o lume în care spălările de creier și alterarea amintirilor sunt la ordinea zilei (deși sunt împotriva Legii), Cehel parcurge un traseu de-a lungul cărții prin care încearcă să redescopere părți uitate ale ființei ei și să afle cine e cu adevărat. Trăiește în lumea în care amintirile sunt cea mai mare valoare, dar ea nu poate avea parte de ele în totalitate. Și astfel începe lupta ei cu realitatea în care trăiește.

- Instinctul?

- Da. E ca atunci când ești la răscruce de drumuri și nu știi pe unde să o iei, dar ceva din tine te împinge pe o anumită cale. Nu îți poți explica de ce ai luat-o pe acolo, dar așa ai simțit.

Și apoi e Jason. Mediator, magnet pentru Healerii deosebiți și tipul care ar face orice să intre în belele sau să ajute oamenii la care ține. Tipul care are sentimente, deși e jumătate robot și sentimentele nu sunt permise. Tipul sigur pe sine, curajos și gata să se arunce oricând în gura leului. 

Ținând cont că am așteptat ceva timp să pun mâna pe cartea asta, cu anumite persoane (sper să se simtă) tot spunându-mi că e genială și trebuie neapărat să o citesc, am început în timp, să îmi formez așteptări. (Obicei prost, vă rog să nu faceți și voi așa, vă poate distruge viața în anumite situații!!) Și în momentul în care am început să o citesc, aveam așa o senzație că ceva nu o să fie DELOC cum mă așteptam eu să fie. Și nu într-un mod bun. Dar.. DAR! Oh, Oni, cât te poți înșela uneori! Am dat-o gata într-o zi, printre orele de la școală și multe alte activități desfășurate în acea minunată zi de vineri. Deși mi-a luat un piculeț până să intru în ea, odată ce i-am prins adevăratul gust nu am mai putut să o las din mână. Literalmente. 

- Dar de unde știi unde mergem? Nu se vede absolut nimic în jur.

- Nu ai cum să vezi ceea ce văd eu până nu renunți la teamă. Teama te face să vezi lucruri care nu sunt de fapt acolo.

Pentru că am intrat într-o poveste diferită de tot ceea ce am citit până acum și care m-a făcut să mă gândesc în continuu: Trebuie să aflu neapărat unde își ascunde autoarea asta cutia ei cu idei. Și să văd cât e de mare. Întorsăturile de situație sunt punctul ei forte. Și lucrul care cu adevărat mi-a plăcut cel mai mult în romanul I. R. En., pentru că te face să te simți plin de adrenalină, să intri perfect în pielea personajului și să guști esența cărții perfect. Esență de praf de stele.

Totuși, finalul - care se încadrează în categoria întorsăturilor de situație - este abia punctul culminant, nici pe departe un deznodământ. Nu pot să exprim exact ceea ce simt în legătură cu finalul, pot doar să vă spun că mă simt ca tipul ăsta:

(Și ăsta e momentul în care simt cu adevărat durerea de a ști că volumul 2 nu e încă apărut. Chinuitoare durere..)

- Cum să fac toate astea fără să o fac să fugă din nou?

-  Spune-i adevărul. E tot ce poți face.

Deci, cititori dragi, dacă ați citit deja I. R. En., bine ați venit în club! Dacă nu ați facut-o încă, ei bine, TREBUIE! Cât mai rapid, pentru că e superbă! 

Notă: 

Evidentă situația, nici nu se putea altfel.

Romanul I. R. En. de Sandra Coroian a fost oferit de către editura Quantum Publishers pentru recenzie și poate fi comandat direct de pe site-ul editurii.