Studentie, România si un stick

Recenzie de carte 

„Eu împotriva mea” -- de Daniel Botea

Titlu: Eu împotriva mea

Autor: Daniel Botea

Apariție: iulie 2016

Nr. pagini: 178

Tip copertă: broșată

Editura: Quantum Publishers, colecția Alfa

Descriere:

Viața de student la psihologie a lui Leinad se împarte între sesiuni și băute ocazionale cu prietenii. Nimic ieșit din comun. Până într-o zi când, accidental, intră în posesia unui stick USB. Din curiozitate și, din nefericire pentru el, verifică fișierele stocate pe micul obiect. Află informații incredibile despre o societate secretă care făcea experiențe medicale pe oameni, fără ca aceștia să-și fi dat acceptul.
Faptul că ajunge să cunoască o tânără, studentă și ea, genul de fată peste care nu dai în fiecare zi, sufletistă și inimoasă, complică și mai mult situația tânărului, mai ales după ce află că noua lui cunoștință suferă de o boală ce îi poate fi fatală.
Șantaje, urmăriri, situații tragi-comice, din loc în loc, și un umor proaspăt vă vor determina să deveniți fanii acestei serii.

Părerea mea:

Am un zâmbet mare pe față doar gândindu-mă la cartea asta. Trebuie să recunosc: nu am mai râs atât de mult la o carte de ceva timp.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la povestea asta au fost, în primul rând, personajele, construite foarte atent și fiind înzestrate cu caractere foarte complexe. 

Leinad, protagonistul operei, un student la psihologie ca mulți alții, este un tip cu o poveste de viață interesantă și emoționantă în același timp. Două din cele mai importante trăsături ale sale sunt încrederea în sine și umorul. Da, umorul. Pentru că are tot timpul glumele la el și, de cele mai multe ori, sunt reușite - chiar și atunci când e aproape de moarte. În același timp, are o abilitate deosebită în a-și ascunde trecutul și starea materială actuală, fiind un tip puternic, din punct de vedere moral, cât și foarte prevăzător cu cei cu care intră în contact. 

Din această cauză, are un singur prieten, și anume Diu. Cei doi împart un apartament și trăiesc ambii pe banii familiei lui Diu. Trăind într-o ciclicitate foarte plictisitoare - facultate, teste, beții, prânzul la iubita lui Diu -, firul vieții lor se schimbă în momentul în care Leinad intră, printr-un accident, în posesia câtorva bunuri de care nici măcar nu trebuia să știe că există.

Totuși, nu se întâmplă nimic neobișnuit în viața sa înainte de a o cunoaște pe Carla. O persoană calmă, cu o inimă mare și o compasiune deosebită, reprezentând opusul personalității lui Leinad și punând diferit în valoare lucrurile învățate de-a lungul vieții sale - unele din situațiile prin care a trecut fiind similare cu experiențele lui Leinad. Asemănarea dintre cei doi constă în tăria lor de caracter. La fel ca și Leinad, Carla este o persoană extrem de puternică și care are tot timpul zâmbetul pe față și e dispusă întotdeauna să ofere ajutor cuiva în nevoie.

Sursă foto: literaturapetocuri.ro

Stilul lui Daniel este unul foarte ușor și accesibil unui public larg. Nu folosește cuvinte cu dublui sens, nici nu lasă anumite aspecte neclare, la alegerea cititorului, ci totul este prezentat concis. Părerea personajului principal, fiind și vocea naratorului totodată, este adesea de neclintit, dovedind încă odată siguranța de sine atât a personajului, cât și autorului. 

Povestea este una captivantă, plină de intrigi cu totul și cu totul neobișnuite și originale, care dau romanului un dinamism deosebit și te face să nu lași cartea din mână până nu o termini. De asemenea, firul poveștii este foarte imprevizibil. Cel puțin de două, trei ori m-am oprit din citit pentru a fi sigur de ce scrie. Mai ales la final. S-a oprit exact la punctul culminant. Sau mai degrabă la intrigă, pentru că se pare că abia de acum începe adevărata poveste. 

Un alt aspect care mi-a plăcut a fost locul desfășurării acțiunii: România. Cred că autorul a optat pentru asta tocmai pentru a dovedi că și în România noastră, așa cum e ea, pot avea loc tot felul de întâmplări neobișnuite și interesante. Dar și pentru a critica anumite aspecte - foarte adevărate, de altfel - care sunt întâlnite în viața de zi cu zi a românilor. Astfel, prin vocea lui Leinad, Daniel reușește să pună punctul pe i în anumite situații (incomode pentru unii), vorbind deschis despre ele și ironizându-le într-o manieră amuzantă, dar care, pe mine cel puțin, m-a făcut să mă gândesc serios la câteva din ele.

Citate preferate:

• 

• 

A fost o lectură superbă și ușoară, cu de toate, o lectură care m-a făcut să râd și mi-a dat o senzație de căldură și de „acasă”.

Notă: