Familie, supraviețuire și iubire

Recenzie de carte

„Magia lucrurilor simple” -- Estelle Laure

Titlu: Magia lucrurilor simple

Autor: Estelle Laure

Apariție: martie 2016

Nr. pagini: 288

Tip copertă: broșată cu clape

Editura: Epica

Descriere:

Tatăl ei și-a pierdut mințile și este internat într-un spital de boli mintale. Mama ei a părăsit orașul.

Lucille îl place foarte mult pe Digby Jones, dar are multe alte probleme grave pe cap decât să se îndrăgostească de fratele geamăn al celei mai bune prietene a ei. Are facturi de plătit și o soră mică, Wren, de care trebuie să aibă grijă. La doar 17 ani, Lucille trebuie să se descurce cumva și să țină familia, cât a mai rămas din ea, unită.

Părerea mea:

Titlul m-a atras mult la această carte, cât și coperta, care deși e una simplă, m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea și să vreau să o citesc. „Magia lucrurilor simple” - după titlu, m-am gândit la o carte înclinată mult spre psihologic, cu multe lecții de viață și chestii de dezvoltare personală, dar nu a fost deloc așa. Într-adevăr, există lecții de viață și momente care te fac să rămâi pe gânduri, dar nu sub forma sub care mă așteptam să fie, ci bine integrate în cursul poveștii, în replicile personajelor.

Nu o aveam pe lista de lecturi, nici nu plănuiam să o cumpăr, ci amu dat de ea din întâmplare la biblioteca școlii și, pentru că o tot văzusem pe net în ultiima vreme, mi-am zis că de ce nu? Îi dăm o șansă. Dacă mă gândesc mai bine acum, mi-ar plăcea să o am în bibliotecă.

Personajele create sunt bine individualizate, cu scopuri clare și principii clar stabilite, pe care le respectă, având astfel o mare stimă de sine.

Lucille, personajul principal, este o fată care nu intră în tiparele fetelor din zilele noastre. Este o tipă normală, un pic rușinoasă, fără calități care să o scoată în evidență prea tare, se îmbracă decent și ține mult la principiile ei, având o personalitate extrem de puternică și fiind o persoană sigură pe acțiunile ei.

Eden, prietena ei cea mai bună, se află undeva la polul opus. Adepta ținutelor mai extravagante și a limbajului vulgar, Eden fumează și este o fire îndrăzneață și, în ciuda aparențelor, citește. Mult. Este cultivată și are întotdeauna replicile cu citate la îndemână.

Digby, geamănul lui Eden și băiatul de care se îndrăgostește Luci, este băiatul popular, bine făcut, frumos și înzestrat cu de toate. Nu se poate să nu îți curgă ochii după el.

Deși de la început părea puțin plictisitoare și chiar clișeică, partea de final a crescut-o mult în ochii mei. Se pare că autoarea se pricepe mai mult pe părțile de acțiune, pline de suspans. Așa că se merită să citiți până la final, ultima parte e cea mai tare (și e doar începutul!!). Nu o abandona, chiar dacă pare plictisitoare!

Chiar dacă va părea puțin exagerată situația, citind cartea am realizat că nu e deloc așa, iar situații de genul pot fi întâlnite oriunde.

Povestea este foarte imprevizibilă, într-un sens bun pe de o parte și unul rău, de cealaltă parte. Totuși, ambele au fost lucruri la care nu mă așteptam nici pe departe.

Nu pot spune că am îndrăgit stilul autoarei, fiind unul destul de simplist, dar a fost o lectură ușoară și aveam nevoie de așa ceva când am citit-o.

V-o recomand, mai ales fetelor, o lectură relaxantă, ușoară!

Înainte de a încheia, trebuie să menționez că mâine va apărea pe bog ceva special, în legătură cu această carte. Fiți pe fază!