Crime, medicină și feminism

Recenzie de carte

„Jack Spintecătorul” - Kerri Maniscalco

Titlu: Jack Spintecătorul. Crimele din Whitechapel (Anchetele lui Audrey Rose #1)

Autor: Kerri Maniscalco

Apariție: 2018 (20 septembrie 2016, în original)

Nr. pagini: 366

Tip copertă: broșată

Editura: Leda Edge

Traducere: Oana Chițu

Descriere:

Audrey Rose Wadsworth, fiica unui controversat lord britanic, duce o viață dublă. Ziua, tânăra de doar 17 ani își împarte timpul între ceaiuri dansante, spectacole de circ și probe la croitoreasă. Seara, studiază în secret medicina și își ajută unchiul să facă autopsii. Când diabolicul Jack Spintecătorul începe să terorizeze întreaga Londra, ucigând femei nevinovate, Audrey Rose pornește o investigație pe cont propriu. Ancheta însă o va aduce în fața unor adevăruri greu de digerat, iar adolescenta va trebui să ia decizii care îi vor frânge inima.

„Un debut captivant, plin de răsturnări de situație neprevăzute, perfect pentru iubitorii romanelor istorice cu tentă polițistă.” School Library Journal

Părerea mea:

Înainte să îmi sară oricine în cap, asta e opinia mea, ăsta e blogul meu și am dreptul la liberă exprimare. Pentru că știu că unii dintre voi nu o să fiți întru totul de-acord cu ce am de zis.

La fel ca la multe alte cărți, și la aceasta m-a atras mult coperta, originală și care te atrage, dar m-a atras și faptul că apare Jack Spintecătorul și că acțiunea are loc în trecut, plus că, din descriere, chiar pare o carte bine pusă cap la cap. Ei bine, după mine, nu a fost chiar așa. Și tocmai m-a pălit ceva, uitându-mă la copertă: și-a descris rochia de nu știu câte ori și mă așteptam ca la un moment dat să poarte o rochie verde-smarald, ca cea de pe copertă, dar nu. (shout out către Marie Rutkoski, care a corelat rochiile de pe copertele seriei cu acțiunea din carte)

Să începem cu ce mi-a plăcut la ea. Ideea abordată: este originală și de potențial enorm, ținând cont de tot misterul în care este învăluită povestea lui Jack și de epoca în care se desfășoară acțiunea.  Autoarea ar fi putut să se lege mai mult de timpul respectiv, de obiceiurile oamenilor din acea perioadă, să dea scriiturii ei o notă mai rustică, nu atât de contemporary. Stilul pe care l-a folosit ea s-ar fi potrivit mai bine într-un roman contemporan, nu acesta. 

Personajele nu au fost pe gustul meu mai deloc. Singurul care chiar mi-a plăcut a fost Nathaniel și am apreciat modul în care i-a fost construit caracterul, comparativ cu celelalte personaje. Audrey Rose, în schimb, m-a exasperat. Nu am nimic împotriva feminismului, dar totul trebuie să aibă o limită. E o treabă când autorul își prezintă ideile subtil, prin comportamentul personajelor, prin fapte și alte chestii de genul, dar ce a făcut Kerri nu mi-a plăcut deloc. Ca să înțelegeți despre ce e vorba, odată la nu știu câte pagini (destul de des), Audrey își tot spune: Sunt o femeie/fată independentă, nu am nevoie de bărbați să îmi spună ce să fac, pot face și eu tot ceea ce face un bărbat ei însăși sau altor personaje. Și dacă ar fi doar asta. Dar! Literalmente secunde mai târziu în acțiunea din carte pică în brațele lui Thomas, leșinată după el. C'mon, girl, really?

Și apoi mai este clișeul ăsta cu dușmani care devin iubiți (cumva). Nu zic că nu îmi place, am întâlnit cărți în care e introdus chiar fain. Bine, ei nu îs dușmani, dar ea îl displace la început pe el și îl respinge doar ca mai târziu să se îndrăgostească de el așa, din nimic, dintr-odată. I mean, nu știu cum gândesc fetele, dar serios. Dacă vrei să creezi o poveste de dragoste, fă-o bine, pas cu pas, spune-i cititorului de ce s-a îndrăgostit aia de ăla sau cum s-a întâmplat asta. Nu acum Arogantul ăsta, ce mai vrea de la mine?, el zâmbește sau spune o glumă proastă, ea, în mintea ei: Oh, Doamne, nu mă pot îndărgosti acum de el?, studiind atent detaliile feței lui și conturul buzelor. 

În fine, dacă ați citit cartea, știți despre ce vorbesc, dacă nu, cred că v-ați făcut o idee sau cel puțin știți din alte cărți. 

Finalul mi-a plăcut cel mai mult la cartea asta a fost finalul și răsturnarea de situație la care nu m-aș fi așteptat în veci și care a pregătit frumos drumul pentru volumul 2 și care a lămurit multe chestii din acțiune. Măcar atât a făcut și ea pentru mine. Mersi, Kerri!

Cam asta e, părerea mea. Recomand cartea asta celor care le plac cărțile romance, clișeice sau cu puțină dramă. Nu judec, pur și simplu stilul meu nu îs. Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut?

Nota:

Din aceeași serie:

Mulțumesc editurii Corint pentru exemplarul oferit! O puteți cumpăra de pe site-ul editurii sau din librăriile partenere. Nu uitați să lăsați un like pe pagina de facebook și un follow pe pagina de instagram, pentru a fi la curent cu toate noutățile!