Secrete, prieteni și infinitul

Recenzie de carte

„De veghe între lumi” - Marissa Pessl

Titlu: De veghe între lumi

Autor: Marissa Pessl

Apariție: 12 septembrie 2018 (5 iunie 2018, în original)
Nr. pagini: 328
Tip copertă: broșată cu clape
Editura: Nemira, colecția Young Adult
Traducere: Corina Vasile

Descriere:

Din cinci prieteni, unul singur poate supraviețui. Tu pe cine ai alege?

Beatrice Hartley și prietenii ei erau cea mai populară gașcă de la liceul Darrow-Harker. Asta, până la moartea șocantă a lui Jim, geniul grupului și iubitul lui Beatrice.

La un an de la absolvire, ea se întoarce cu amicii ei la vila din Wincroft, unde petrecuseră împreună nopți întregi cu destănuiri, planuri să schimbe lumea, iubiri trecătoare. Acolo spera să găsească răspunsuri la întrebările întunecate care îi bântuie de la dispariția lui Jim.

Dar un bărbat misterios le bate la ușă și îi anunță inimaginabilul: pentru ei timpul s-a oprit. Pentru ca lucrurile să revină la normal, trebuie să-și retrăiască cele mai traumatice amintiri și să ia o hotărâre imposibilă.

Așa începe veghea între lumi…

„O poveste sinistră și filozofică, care explorează consecințe nebănuite ale acțiunilor noastre. Genul de carte la care o să plângi și despre care o să vrei să vorbești cu toată lumea.“

Nylon

Părerea mea:

Dintotdeauna m-a atras la un roman sau film noțiunea unei singure zi retrăite până se rezolvă ceva, de cele mai multe ori o crimă sau o moarte misterioasă. Dacă tot suntem aici, vă recomand Before I fall și Happy Death Day!, ambele urmează aceeași idee și sunt super faine. Dar să ne întoarcem la romanul nostru. Am primit cartea de la cei de la Nemira prin septembrie-octombrie și am fost plăcut suprins, m-am apucat de ea la câteva zile după ce a ajuns și am terminat-o în două zile cred, printre toate evenimentele de la FILIT. 

„Îți zic toate astea ca să știi. Ca să vezi. Pentru că toți avem cuvintele noastre ascunse în caietele din sertare, în întuneric. Nu le poți da pur și simplu. Sunt ale tale. Ca o amprentă. Ca propiii copii. Ele sunt flacăra care îți luminează calea. Fără ele, vei fi pierdută.”

De veghe între lumi de Marisha Pessl este o carte accesibilă pentru oricine. Și, totuși, nicidecum o carte lipsită de substanță. Romanul, încadrat în literatura pentru tineri și adolescenți, diferă de majoritatea cărților din această sferă. Autoarea a încercat să evite clișeele și relațiile superficiale între personaje, reușind să creeze un grup de personaje tare interesante. 

Avem, așadar, în prim plan, un grup de prieteni buni din liceu care, din diverse motive, au pierdut legătura după încheierea liceului, dar acum s-au hotărât să se reîntâlnească. Povestea se deschide cu perspectiva lui Beatrice, la finalul primului ei an de colegiu, când primește o invitație, care o anunță că gașca de prieteni din liceu plănuiește o reîntâlnire unde și ea, bineînțeles, e invitată. Invitația vine ca un boom în viața ei, sincer, plictisitoare, împărțită între școală și munca la restaurantul părinților ei, aflat pe coastă, departe de aproape orice ființă vie. Mai pe scurt, cadrul creat de scriitoare e unul singuratic, ciudat, rece, și totuși captivant, cu personaje puține, esențiale pentru cursul acțiunii. La fel e și stilul autoarei în primele capitole. Scurt, concis, cu puține detalii, dar destule cât să te facă curios să mergi mai departe. Reușește să spună doar atât cât să te facă să mai dai o pagină și să vrei să afli ce se mai poate întâmpla. Pe parcursul romanului, odată cu apariția intrigilor și a conflictelor, acțiunea devine tot mai alertă, însă autoarea captează perfect de-a lungul întregii povești fiecare detaliu, nu îi scapă nimic. 

„Viața nu vă aparține. E apartamentul pe care îl închiriați. Iubiți fără teamă, pentru că iubirea e un avion care vă duce pe noi tărâmuri. Există un univers tăcut. Un tunel spre pace într-un țipăt. Dormiți bine noaptea. Râdeți când puteți. Sunteți mai fantastici decât credeți. Luați sfaturi de la vârstnici și de la copii. Nimic nu e atât de crucial pe cât îl credeți voi, dar asta nu îl face mai puțin vital. Viețile voastre merg mai departe. Și mai departe. Căutați firimiturile de pâine.”

Intriga romanului este destul de misterioasă, la fel ca personajul care o declanșează și pe care vă las pe voi să îl cunoașteți, introducând grupul de prieteni într-o buclă temporală diferită de oricare alta. Lumea în care pășesc personajele este extrem de interesantă, mai mult sau mai puțin fantastică, însă la fel de lipsită de viață și, până la un punct, destul de monotonă. Monotonia aceasta nu face însă altceva decât să îndrepte atenția cititorului spre relațiile dintre personaje și trăirile fiecăruia în parte. Autoarea surprinde în mod inedit relația lui Beatrice, în special, cu ceilalți prieteni din grup, dar și ale celorlalte personaje între ele, relații care evidențiază trăsăturile și caracterul fiecăruia cum o simplă descriere nu ar fi reușit. De asemenea, analizează extrem de bine modul în care fiecare personaj se raportează la universul în care au fost plasați, pe ce principii funcționează noua lume și modul în care încearcă să deslușească ce se întâmplă cu ei. 

Ies la iveală secrete, sentimente care nu mai fuseseră experimentate până atunci, caractere atât de diverse și de bine conturate. Ești introdus, ca cititor, într-o lume nouă, captivantă, care nu are sens de multe ori, dar în care cu siguranță ai vrea să trăiești măcar o perioadă. Totul e îmbrăcat cu o haină subțire de perfecțiune, doar pentru a dezvălui pe parcurs misterul, ura, adevăratele sentimente pentru oamenii cândva iubiți. E o carte pentru toată lumea, fie că îți plac romanele adolescentine sau cele thriller, fantastice sau polițiste. Are câte puțin din fiecare și este, mai mult sau mai puțin, cartea potrivită pentru orice fel de cititor.

„Credem că ne amintim trecutul așa cum a fost, dar amintirile noastre sunt la fel de fantastice și de șubrede ca visele. E atât de ușor să-l urăști pe cel frumos, să-l idolatrizezi pe geniu, să iubești starul rock, să ai încredere în fata de treabă.   

Niciodată nu e asta singura lor poveste. 

Suntem cu toții antologii. Fiecare are câte o mie de pagini, pline cu povești și poezie, mistere și tragedii, povești uitate pe ultimele pagini, pe care nu le va citi nimeni. 

Tot ce putem face e să întindem mâna și să ne ajutăm unul pe altul să traversăm necunoscutul. Pentru că în strângerea mâinilor noastre găsim căi prin întuneric, prin jungle și orașe, poduri ridicate peste cele mai adânci prăpăstii ale lumii. Prietenii tăi vor merge cu tine, strângându-te de mână cu toată puterea, chiar și când nu mai sunt acolo.”

Notă:

 

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul oferit! Puteți achiziționa romanul de pe site-ul editurii sau din librăriile partenere. Nu uitați să dați un like pe pagina lor de Facebook și să îi urmăriți și pe Instagram, pentru a fi la curent cu toate noutățile!