O răpire, adulți și o lebădă

Recenzie de carte

„Lupii din Brandenburg” - F. Geda & Marco Magnone

Titlu: Lupii din Brandenburg (Berlin #4)
Autori: Fabio Geda și Marco Magnone
Apariție: 2017
Nr. pagini: 224
Tip copertă: cartonată
Editura: Corint, colecția Corint Junior
Traducere: Gianina Tivdă

Descriere:

Decembrie 1978: un grup de siluete misterioase, înveșmântate în salopete albe, au răpit-o pe Nina. Porniți în căutarea ei, Jakob, Christa și prietenii lor trebuie să treacă dincolo de granițele Berlinului și să se aventureze în pădurile înghețate din Brandenburg. Al patrulea volum din seria Berlin, Lupii din Brandenburg, se anunță în același timp înfiorător și dătător de speranță...

Urletele veneau din toate părțile, și, de fiecare data când schimbau direcția, încercând să se îndepărteze, se auzeau din ce în ce mai tare, acolo unde o clipă mai devreme, erau doar întunericul și răsuflarea pădurii. Părea că lupii se jucau cu ei, că îi urmăreau, dar că nu aveau cu adevărat intenția să îi atace. Poate că așteptau momentul potrivit să se dezlănțuie.

Părerea mea:

OK, e primul volum despre care nu voi spune că mi-a plăcut mai mult decât precedentul, pentru că încă sunt de părere că Bătălia din Gropius e volumul cel mai bun din cele 4 pe care eu le-am citit până acum (și, din păcate, situația va fi așa o perioadă de timp, pentru că volumele 5 și 6 nu sunt încă traduse, asta dacă nu le găsesc în original). Mi-a plăcut și acesta mult, oricum, dar volumul 3 s-a axat un pic mai mult pe personaje și pe dezvoltarea lor și chestia asta mie îmi place foarte mult în cărți.

După cliffhanger-ul din volumul 3, mă așteptam la cu totul altceva de la acest volum și, dacă nu pot spune că m-a dezamăgit, pot cu siguranță să spun că a fost imprevizibil în anumite moduri și că m-a surprins plăcut. Și acum îmi va fi greu să vorbesc despre carte fără să vă dau spoilere, pentru că este o întreagă aventură. Dar voi încerca.

„Lucrurile nu ies niciodată așa cum ne-am dori, că viața este o pătură prea scurtă și că ceva din cele ce ne sunt dragi rămâne mereu afară.”

Întâi de toate, mi-a plăcut faptul că se schimbă puțin cadrul, iar copiii părăsesc Berlinul în căutarea Ninei, ajungând să călătorească prin (și să exploreze) locuri noi, cât și să descopere grupuri noi de copii. Orizonturile copiilor și ale cititorului se lărgesc și am avut o perspectivă mai largă asupra lumii în care se desfășoară acțiunea seriei.

Un alt aspect care m-a uimit: după toată povestea din volumul 3, cu bătălia dintre Tegel și celelalte grupuri, deși se rezolvă treburile spre finalul volumului, m-am gândit că totuși vor apărea cei din Tegel măcar menționați în acest volum, dar nu. Din păcate sau din fericire? Nici nu știu, sincer, dar sper și știu că vor mai apărea până la finalul seriei. Sunt doar foarte curios în ce împrejurări.

Adulții. Cum vă dați seama din volumul 3 și din descrierea volumul de față, apar în sfârșit și adulții în peisaj. Trăiesc. M-am întrebat asta încă de când citeam primul volum. Dar cât de șmecher i-au introdus în carte autorii, nu mă așteptam nicicum să fie așa. Vă pot spune doar că au făcut o treabă foarte bună și că am rămas impresionat și dezamăgit de comportamentul adulților, în același timp. Cumva, a pătat alura aia inocentă ce o dădeau copiii seriei, deși am stabilit deja că și ei sunt în stare de acte de cruzime. Totuși, gândirea lor e diferită, de copii. Și te-ai aștepta de la niște adulți să aibă nițică mai multă minte, nu?

Totuși, spre deosebire de celelalte volume, acțiunea este muuult mai antrenantă și mai plină de evenimente. Totodată, personajele noi introduse reînnoiesc cumva atmosfera și aduc o notă diferită față de cea cu care ne-am obișnuit până acuma.

La fel ca volumul precedent, și Lupii din Brandenburg s-a terminat dacă nu brusc, cel puțin lăsând o tonă de chestii neterminate și pe care vreau să le aflu cât mai curând și mor de ciudă că nu am cum să le aflu... Sunt atât de curios să văd ce mai pot Fabio și Marco să mai conceapă în cele două volume rămase și abia aștept să rămân profund impresionat și cu un gol în inimă după ce termin toată seria, cum de altfel sunt de când am început să o citesc.

„Să dăm valoare lucrurilor care au avut mereu valoare. Poate că nu o fi cea mai deșteaptă mișcare, nu pentru noi, cel puțin. Dar cu siguranță este cea mai corectă.”

În mai multe sau mai puține cuvinte, dacă încă nu v-am convins până acum că seria asta chiar merită citită, atunci vă spun din nou că trebuie să o citiți, pentru că e bună și interesantă din toate punctele de vedere. De la mine, are nota 10+ și un loc special pe raft și în suflet.

Notă:

Din aceeași serie:

Mulțumesc din suflet editurii Corint, care mi-a oferit șansa să descopăr această serie! Puteți cumpăra cartea, alături de restul volumelor apărute, de pe site-ul editurii sau din librăriile partenere. Nu uitați să lăsați un like pe pagina de facebook și un follow pe pagina de instagram, pentru a fi la curent cu toate noutățile!