Un accident, speranță și amintiri

Recenzie de carte + film

„Dacă aș rămâne” ー Gayle Forman

Titlu: Dacă aș rămâne (Dacă aș rămâne #1)

Autor: Gayle Forman

Apariție: 2014 (2009, în original)

Nr. pagini: 220

Tip copertă: cartonată

Editura: Rao

Traducere: Manuela Bulat

Descriere:

Mia este o violoncelistă talentată în vârstă de 17 ani, cu o familie iubitoare şi un prieten minunat, Adam. Ea nu trebuie decât să aleagă dacă va merge la New York pentru a studia la Julliard sau dacă va rămâne în Oregon cu cei dragi. Însă într-o dimineaţă cu ninsoare, totul se schimbă, iar decizia pe care brusc trebuie să o ia este dramatică şi dureroasă. Mia îşi pierde părinţii şi fratele mai mic într-un accident rutier, şi, cu toate că nu îşi aminteşte momentul impactului, ea îi poate vedea pe cei din jur şi pe sine. Romanul este scris la persoana întâi, Mia evocă evenimente din viaţa sa, descrie ceea ce vede şi aude în spital, deşi nu poate simţi nimic şi este din ce în ce mai slăbită. Dragostea pentru cei rămaşi în viaţă şi pentru Adam şi pasiunea pentru muzica clasică vor determina alegerea pe care tânara o face la final.

"Dacă aş rămâne" atinge teme importante, despre viaţă, moarte şi despre cum totul se poate schimba iremediabil într-o secundă. Cartea este inspirată de o tragedie reală.

Părerea mea:

A venit (în sfârșit) și vremea acestei recenzii. De când așteptam să o scriu. Dacă mă urmăriți de ceva timp, probabil ați observat că am mai menționat prin tag-uri cartea asta, anume:

S-o luăm așa: eu nu citesc romane de dragoste, decât cu mici excepții. Și aceste excepții sunt de obicei romane care au ca personaje principale un el și o ea, dar firul narativ nu este doar despre povestea de dragostea dintre ei, ci urmează și alte aspecte ale vieții lor și relațiile lor și cu alte personaje. Ei bine, o astfel de carte a fost „Dacă vei rămâne” de Gayle Forman. Da, m-a făcut să plâng și să râd în același timp. Da, mi-a plăcut la nebunie. Ah, chiar trebuie să îi fac o recenzie. :)) - în Mid-year book freak out || Book Tag

 

Ah, cât am iubit cartea asta. Pe lângă Me before you, ăsta e singurul roman de dragoste pe care l-am îndrăgit cu adevărat. Plus că ecranizarea realizată e mai mult decât perfectă și nu modifică acțiunea din carte mai deloc. Abia aștept să citesc și volumul 2. - în The Fall Book Tag

„Dacă aș rămâne” este o carte despre care s-au scris păreri destul de împărțite. Și încerc să îmi dau seama de ce. Pentru că mie mi-a plăcut mai mult decât mult și se află undeva în primele locuri în topul cărților de până acum, anul ăsta.

De ce? Haideți să vă arăt punctele ei tari și, de ce să nu fim sinceri și să evidențiem și punctele mai slabe.

Este un roman pe care îl citești fără să ai timp de pauze. Am citit jumătate din ea într-o oră și un pic într-un Cărturești, apoi am terminat-o în câteva ore când am pus din nou mâna pe ea. Bine, trebuie s-o recunosc, între aceste două episoade am văzut filmul, pentru că muream de nerăbdare să aflu ce se întâmplă. Și când am citit a doua jumătate a cărții, am rămas plăcut surprins să văd că povestea din film seamănă atât de mult cu cea din carte. Cât despre actori, toți, fără excepție, joacă excepțional și au intrat în pielea personajelor aproape perfect.

Cum să descriu acest roman? Simplu și, în același timp, complex. Natural și frumos. Sincer și dureros, dureros de sincer. Și această simplitate și onestitate l-a făcut să fie mai aproape de realitate. În același timp, asta i-a dat și o ușoară notă de superficialitate, dar, credeți-mă, veți ajunge să ignorați asta dacă vă va prinde povestea.

 

Ce surprinde cartea asta cel mai bine? Relațiile dintre oameni: relații familiale, relații de prietenie, relații în adevăratul sens al cuvântului. Și Mia nu este perfectă în toate. Nu este un copil model nici o prietenă perfectă sau o iubită perfectă. Dimpotrivă. Ca toții oamenii, are o grămadă de defecte. Și multe alte calități, bineînțeles. Dar, prin toate prin câte trece, ea descoperă, ușor-ușor, secretele vieții și ale relaționării cu cei din jur. Doar, ca în final, să se vadă cât de mult reușește să construiască - sau nu - relații frumoase cu persoanele din viața ei.

Un alt aspect care, pentru mine cel puțin, înseamnă mai mult decât pot descrie și pe care se pune destul de mult accent în cartea asta este muzica. Adam este chitarist, Mia violoncelistă, iar părinții ei ambii provenind din lumea muzicii, mai mult sau mai puțin, iar asta i-a ridicat undeva mai sus în ochii mei. Și nu doar datorită faptului că ei cântă și atât, ci și pentru modul în care se raportează la muzică ca la un mod de viață, aceasta fiind pentru ei ceva de care nu te poți lipsi.

 

Și ultimul (dar totuși nu cel din urmă) lucru ce mi-a plăcut la cartea asta a fost alternarea planurilor de povestire. Există un fir principal, prezentul, dar care este intercalat cu o mulțime de episoade din trecutul personajelor. Și tocmai aceste secvențe fac povestea mai minunată, purtându-te pe un tărâm frumos, al amintirilor și al vremurilor bune, doar ca, la final, să te aducă din nou cu picioarele pe pământ, în prezent. Și să îți rupă inima cu finalul ăla care te lasă suspendat undeva între o bucurie ce îți umple inima de speranță și o criză de plâns. Lucru bun că mi-am cumpărat volumul 2 și urmează să îl devorez. Gata pentru mai mult din povestea Miei și a lui Adam? Oh, daa!

Și cam atât a fost. Sper că nu v-au deranjat atâtea poze, dar, ținând cont că am introdus și detalii despre film, cred că e ok. Plus că nu mă pot sătura de frumusețea poveștii lor și a romanului în sine. Dacă nu l-ați citit, vă sugerez să o faceți! Cât mai repede!

Notă:

Din aceeași serie: